In filmul „Rataciti printre cuvinte”, actorul Bill Murray joaca rolul unei vedete de cinema care filmeaza o reclama la whisky. Frustrat de interpretarea sa, el îi spune regizorului: „asta nu e whisky, e ceai cu gheata. Daca vrei sa joc bine, da-mi niste whisky adevarat”. Desi aceasta e doar o scena din film, în postura lui Murray s-au aflat, de-a lungul vremii, multi actori, care au consumat alcool în timpul filmarilor, fie pentru a scapa de trac, fie pentru a juca mai bine, fie pentru ca, pur si simplu, nu s-au putut abtine! Sa facem cunostinta cu câteva asemenea situatii în rândurile ce urmeaza.
Daniel Radcliffe
Sa fii un „baiat de lume” nu e cel mai usor lucru de facut, mai ales când esti o tânara vedeta si ai în fata o cariera stralucita, precum Daniel Radcliffe, actorul britanic care l-a interpretat pe simpaticul mic vrajitor Harry Potter. Luat de valul celebritatii, adolescentul Daniel a vrut sa încerce niscaiva bauturi alcoolice si nu
s-a mai lasat usor de ele.
Avea 18 ani când, la filmarile celui de-al saselea episod din seria Harry Potter s-a prezentat cherchelit, pentru ca o scena de acolo prevedea asta. Ca sa fie mai credibil, a spus el. Dar „credibilitatea” nu l-a mai parasit ani de-a rândul si dependenta de alcool i-a creat mari probleme, asa cum el însusi recunostea, într-un interviu acordat revistei GQ: „Ma îmbatam pâna uitam de mine. Eram îndragostit de ideea ca pot avea stilul de viata al unei vedete hollywoodiene, când haina asta nu era deloc potrivita pentru mine. Va pot spune cu sinceritate ca niciodata nu beam pe platourile de filmare, când turnam Harry Potter, dar de multe ori se întâmpla sa vin deja baut sau mahmur. Va pot indica si scenele în care eram rupt de beat”, declara actorul, care, din fericire, a reusit sa-si învinga viciul si este acum considerat unul dintre cei mai talentati reprezentanti ai noului val de actori britanici.
Peter O’Toole si Omar Sharif
Se spune ca, imediat dupa premiera filmului „Lawrence al Arabiei”, un critic de film a laudat prestatia lui Peter O’Toole, scriind ca acesta conducea raidul asupra portului Aqaba „cu o furie mesianica”. La auzul acestor vorbe, actorul irlandez a râs de s-a prapadit: „Furie mesianica? Eram beat mort la ora aia!”
De altfel, O’Toole a fost renumit nu doar pentru talentul sau actoricesc absolut fabulos, ci si pentru pasiunea pentru spirtoase. Pe când filma cu foarte tânarul pe atunci Michael Caine, el l-a invitat pe acesta la un pahar de gin. Dupa mai multe paharele… în plus, cei doi s-au trezit într-un apartament complet strain, alaturi de doua femei frumoase, dar total necunoscute. La remarca lui O’Toole, care a spus ca va fi o duminica foarte grea, una dintre gazde i-a raspuns ca deja e luni…
La momentul în care a fost distribuit în rolul titular din „Lawrence al Arabiei”, reputatia lui O’Toole de betiv fruntas era deja formata. Asta, în vreme ce partenerul lui de film, Omar Sharif, era un abstinent total. În timpul filmarii celebrei scene a atacului de la Aqaba, Sharif era îngrozit ca ar putea cadea de pe camila pe care trebuia sa o calareasca. Când l-a întrebat pe O’Toole ce-are de gând sa faca, acesta i-a spus, clar, ca se va îmbata cui. Lui Sharif i-a placut ideea si a început sa bea coniac. La finalul scenei, îsi amintea, mai târziu, O’Toole, „Omar era cu capul în jos, agatat de burta camilei, dar regizorul a fost multumit”.
Richard Burton
Peter O’Toole nu era însa singura „sugativa” din cinematografia britanica, întrucât în anii 60-70, aceasta a fost o mare pepiniera de bautori talentati. Pe lânga Oliver Reed si Richard Harris, un loc de seama, chiar în capul mesei, am putea spune, se cuvine acordat lui Richard Burton.
În timpul filmarilor la „Undet the Milk Wood”, în care a jucat alaturi de sotia lui, Elizabeth Taylor, el a facut eforturi cumplite pentru a sta treaz, asa cum singur recunostea: „N-am baut mai nimic atunci. Adica abia de am baut o sticla de votca pe zi. La doua sunt înca treaz si, daca vreau sa ma îmbat, nu reusesc decât de la trei sau patru sticle în sus”.
Orson Welles
Considerat de multi drept cel mai mare geniu din istoria celei de-a saptea arte, Orson Welles s-a închinat si el, în egala masura, la muze si la Bacchus. Dar niciun spectator nu si-a dat seama câte paharele bause Welles pâna când, spre sfârsitul carierei, el a fost invitat sa faca reclama unei marci frantuzesti de vinuri.
Actorul a fost atât de indignat atunci când trebuia sa spuna ca „sampania Paul Masson e mai fina decât un Stradivarius”, încât le-a declarat producatorilor, care-i oferisera pentru reclama o suma cu multe zerouri, ca el treaz nu spune asa ceva. Iar acestia au fost nevoiti sa traga duble pâna când Welles s-a îmbatat cui. Reclama a trebuit „cârpita” cadru cu cadru ca sa poata aparea la televizor, dar chiar si asa, este clar ca redutabilul creator al „Cetateanului Kane” nu era deloc în apele lui…
GABRIEL TUDOR
Comentarii