Ne place sau nu, timpul ne prinde in malaxorul sau nemilos pe toti, iar frumosii marelui si micului ecran nu sunt nici ei supraoameni, sa-i opreasca scurgerea, oricâte personaje eroice ar fi jucat. Bunaoara, v-ati fi asteptat ca un june-prim de talia lui Andy Garcia, baiatul bun, cu chip angelic, din filmele cu mafioti, sa schimbe vreodata prefixul, de la cinci la sase? Ei bine, aflati ca luna aceasta Andy implineste frumoasa vârsta de 61 de ani si, chiar daca nu mai e la fel de tânar, ramâne in continuare la fel de frumos, la chip si la suflet. La aniversare, pe lânga un „La multi ani si multe filme frumoase”, va propunem un scurt portret bine… punctat al acestui actor deosebit.
S-a nascut pe 12 aprilie 1956 la Havana, dar tulburarile politice din Cuba au obligat familia lui sa se exileze la Miami, când Andy avea doar cinci ani.
A fost un elev foarte bun, dar un sportiv si mai bun si chiar voia sa se dedice unei cariere in baschet (a facut parte din echipa de baschet a colegiului), insa o boala, mononucleoza infectioasa, l-a impiedicat sa mai practice sportul.
Dupa absolvirea colegiului, a jucat in câteva productii teatrale la Universitatea Internationala din Miami, pâna in 1978, când a plecat la Hollywood, decis sa devina actor. Dar a trebuit sa faca multe munci „de jos” pentru a se putea intretine – intre altele a fost si chelner la un restaurant din Los Angeles. Frumusetea sa proverbiala l-a adus insa in atentia regizorilor, astfel incât, dupa mai multe figuratii, primeste, in 1983, un rol minor in filmul „Blue Skies Again”.
Da lovitura cu pelicula „Incoruptibilii” (1987), unde primeste un rol important, alaturi de deja consacratul Kevin Costner.
In 1988 a aparut in „Ruleta”, un thriller de spionaj, si in foarte apreciatul „Stand and Deliver”, unul dintre primele filme realizate si jucate de regizori si actori hispanici care au avut succes la Hollywood. Filmul spune povestea unui profesor bolivian de matematica, stabilit in Los Angeles, care ii ajuta pe copiii saraci dintr-o comunitate hispanica sa invete calculele.
In 1989 joaca, alaturi de Michael Douglas in „Black Rain”, pentru ca, un an mai târziu sa apara in „Nasul III”. Pentru rolul Vincent Mancini din acest film a primit Globul de Aur, precum si o nominalizare la Oscar. In acelasi an, ii da replica lui Richard Gere intr-un alt „cult-movie”, „Internal Affairs”.
In 1992 joaca alaturi de Dustin Hoffman si Geena Davis in „Eroul”, precum si in „Jennifer 8”, unde intepreteaza magistral rolul unui politist insarcinat sa protejeze martora unei crime.
In 1994 isi face debutul regizoral cu productia „Cachao… Como Su Ritmo No Hay Dos”, care se bucura de aprecierea criticilor de film de pretutindeni. De asemenea, Garcia a produs un album bazat pe acest film, care a fost nominalizat la Premiile Grammy.
Tot in 1994 apare intr-un film cu mare succes a public, „When a Man Loves a Woman”, alaturi de Meg Ryan.
In 2001, intra, alaturi de George Clooney, Brad Pitt si altii in echipa de vedete a regizorului Steven Soderbergh, pentru un remake al clasicului „Ocean’s Eleven”. Impulsionati de succesul remarcabil de public, ei reiau performanta, trei ani mai târziu, cu „Ocean’s Twelve”.
Pasionat de cultura hispanica, el a adus frumoase omagii acesteia, jucând, in 1997, rolul controversatului poet spaniol Federico Garcia Lorca, in „Disparitia lui Garcia Lorca” si, in 2000, cel al legendarului muzician cubanez Arturo Sandoval in filmul „Pentru dragoste sau tara”, produs de HBO.
Din 1981 este casatorit cu Maria Victoria, tot o exilata cubaneza, cu care are trei copii.
In 2005 a incercat sa-si exploreze mostenirea cubaneza cu „Orasul pierdut”, un film despre oamenii surprinsi de revolutia cubaneza si de venirea la putere a lui Fidel Castro.
Anul acesta va fi lansat filmul „Hemingway & Fuentes”, un film biografic despre prietenia dintre celebrul scriitor si un capitan de vas cubanez, care a fost, se pare, modelul pescarului din „Batrânul si marea”. Scenariul este scris in colaborare de Garcia si Hilary Hemingway, nepoata scriitorului.
GABRIEL TUDOR
Comentarii