Billy Wilder, un maestru al… „reversului medaliei”

          Billy Wilder, una dintre personalitatile majore ale cinematografiei mondiale, a parasit scena acestei lumi. Regizor, scenarist si producator american, de origine austriaca (s-a nascut la Sucha, Austria la data de 22 iunie 1906), Billy Wilder este considerat ultimul cineast american care a facut legatura între cinematograful contemporan si asa-numita epoca de aur a Hollywoodului.

          Billy Wilder, una dintre personalitatile majore ale cinematografiei mondiale, a parasit scena acestei lumi. Regizor, scenarist si producator american, de origine austriaca (s-a nascut la Sucha, Austria la data de 22 iunie 1906), Billy Wilder este considerat ultimul cineast american care a facut legatura între cinematograful contemporan si asa-numita epoca de aur a Hollywoodului. Prin formatie ziarist si prin vocatie scenarist, cunostea la nuanta si exploata fara gres gusturile publicului caruia îi oferea pe tava pilulele sale dulci-amare despre înselatoarea fericire din societatea contemporana „garantata” prin bani, respectabilitate, sex si confort. Indiferent de genul abordat (desi prefera comedia, fara sa ocoleasca nici thrillerul dramatic), simtea nevoia sa arate, adesea cu cinism, si fata nevazuta a legendarului optimism american, afisat cu ostentatie. De altfel, „reteta” creatiei sale spune totul despre felul cum gândea cineastul: „Se ia un cliseu foarte raspândit si se arata reversul medaliei”. Actorul sau preferat a fost Jack Lemmon. Printre creatiile memorabile ale regizorului se numara: „Vacanta pierduta/ Un weekend ratat” (1945), „Marele carnaval” (1951), „Unora le place Jazzul” (1959), „Apartamentul” (1960), „Irma la Douce” (1963), „Saruta-ma, prostule” (1964), „Viata particulara a lui Sherlock Holmes” (1970), „Avanti!” (1972), „Fedora” (1978), „Buddy Buddy” (1981). De-a lungul carierei sale – care s-a derulat pe parcursul a sase decenii – a fost recompensat cu sase premii Oscar, trei dintre statuete fiindu-i decernate numai pentru „Apartamentul”.
          Drumul spre Hollywood
          Desi mai avea doar cinci ani pâna la împlinirea venerabilei vârste de un secol, Billy Wilder nu s-a lasat niciodata impresionat de acumularea anilor. Vocea sa unica, clara si puternica, marcata de un usor accent vienez, era o prezenta binecunoscuta în actuala cetate hollywoodiana. La vârsta de opt ani locuia împreuna cu familia la Viena. Tatal sau era proprietarul unui hotel în care micul Billy de atunci îsi facea veacul; era încântat sa „ciupeasca” din bacsisuri, chiar daca pentru asta era aspru dojenit de tatal sau. „Am învatat mult în acea vreme despre natura umana, chiar daca nimic bun, favorabil acesteia”, îsi amintea regizorul. La 20 de ani, devenea gazetar, scria articole despre sport, precum si povestioare politiste. În 1926, paraseste Viena si se muta la Berlin, pentru a scrie scenarii pentru filmul mut. Instalarea la putere a nazistilor îl determina sa paraseasca Germania în 1933 si sa ia calea Americii, cu destinatie precisa: Hollywood. „Zestrea” vocabularului sau englez se reducea la cel mult 100 de cuvinte. Dar acest handicap n-avea sa-l tina prea mult pe loc de vreme ce în 1937 semna deja la Paramount scenarii dupa scenarii, în colaborare însa cu fostul critic de teatru Charles Brackett. În 1939 i se acorda cetatenia americana.
          Prima comedie de succes care îi face cu adevarat cunoscut numele este „The Major and the Minor” (titlul românesc – „Strengarita”), în care Ray Milland interpreteaza rolul unui ofiter iar Gingers Rogers al unei femei deghizate în copil în scopul de a obtine un bilet de tren cu pret redus. Desi criticii lauda aceasta prima creatie hollywoodiana a lui Wilder – era în 1942 – autorul, hotarât deja sa-si construiasca o cariera serioasa în cinematografie, se orienteaza pentru viitor catre un cu totul mod de abordare a subiectelor, care de multe ori îi face probleme.
          De exemplu, scena sarutului dintre Marilyn Monroe si Tony Curtis din celebrul „Unora le place jazzul” a fost taiata de cenzura din Kansas iar „Saruta-ma, prostule”a fost sever condamnat de o liga preocupata de decenta catolica…
          Talentul de a vedea… „in intuneric”
          Nu-i de mirare ca Billy Wilder spunea: „A face filme se aseamana putin cu mersul într-o camera întunecoasa. Se întâmpla se te lovesti de mobile, unii îsi rup chiar picioarele si totusi exista întotdeauna persoane care vad mai bine decât altele în întuneric”. Evident, substratul declaratiilor lui de acest fel nu mergeau tuturor la inima. Si cu toate acestea, bazându-se pe aceasta vedere clara în întuneric, Billy Wilder a creat filme „pe muchie de cutit ca mesaj”, cum ar fi „Dubla recompensa” (1944), adesea etichetat drept „cel mai negru film dintre filmele negre”, „Sunset Boulevard” (1950), considerat de unii critici cel mai bun film facut vreodata la Hollywood. Dupa ce a cunoscut si a trait „vârsta de aur” a studiourilor americane, Billy Wilder a considerat ca a sosit pentru el momentul de a pune punct realizarii de filme. În 1981 a semnat ultima sa pelicula, „Buddy Buddy”, în care rolul principal e sustinut tot de preferatul sau, Jack Lemmon. Dar asta nu a însemnat ca s-a lasat coplesit de cine stie ce insatisfactii si ca s-a retras printre Oscarurile de acasa. Intra doar într-o alta etapa a vietii în care si-a canalizat întreaga energie în scris. „Nu sunt genul de om caruia îi place sa-si petreaca timpul mergând la pescuit sau în excursii la Nisa…, spunea cu ironie. Am ce face. Doua dintre sertarele mele sunt doldora de manuscrise si sper, ca, poate, cine stie când, cineva va trage foloase de pe urma lor…”
          Billy Wilder a murit pe 28 martie, în locuinta sa din Beverly Hills, rapus de o pneumonie. Primele cuvinte pe care sotia sa, care i-a fost alaturi pâna în ultima clipa, le-a spus presei au fost: „Omenirea a pierdut o mare personalitate”. La rândul sau, Shirley MacLaine, actrita care sub bagheta regizorala a lui Billy Wilder a dat viata împreuna cu Jack Lemmon celebrelor cupluri din „Apartamentul” si „Irma la Douce” declara: „Am învatat de la el mai mult decât am învatat în toata viata mea de la vreo alta persoana”. Shirley MacLaine are în prezent 67 de ani. Prenumele real al cineastului este Sammy, dar fascinatia pe care mama sa o manifesta fata de personajul de legenda Buffalo Bill i-a adus fiului ei porecla de Billy si sub acest nume va ramâne înscrisa pentru totdeauna în istoria cinematografiei o alta legenda, cea reprezentata de creatia lui Billy Wilder.