"Actrita? Nu sunt facuta pentru aceasta meserie. Nu sunt suficient de egoista pentru a o exercita. Este o grava eroare, dar nu mai pot s-o corectez", declara Isabelle Adjani, mai în gluma, mai în serios, într-un interviu din France-Soir. Si daca nu ar fi fost actrita? Ar fi fost interesata de lumea justitiei. "N-as fi facut politica, nu am nervi pentru asta, dar e posibil sa fi facut drept sau filozofie."
Totusi, actrita recunoaste ca are un "har al interpretarii", numai ca "publicitatea, promovarea" au constituit întotdeauna pentru mine "un deranj, un efort, chiar o pedeapsa". "La început, ideea mea a fost sa ma pun în slujba altora. Credeam ca plec de una singura si de buna voie într-o calatorie catre tarâmuri îndepartate si frumoase. Dar trucul s-a inversat: am devenit din ce în ce mai importanta, pe punctul de a ajunge ceea ce se cheama un star. Pe timpul idealismului meu, credeam ca o sa port cu mine saci cu orez si m-am trezit purtând genti Chanel!"
Referindu-se la rolurile pe care le-a interpretat de-a lungul carierei sale, actrita a marturisit ca a fost "îngrozitor de severa" în privinta filmografiei, facând loc în special "copiilor doriti". "Filmele pe care n-ar fi trebuit sa le fac le stiam dinainte. Sunt filmele pe care le-am acceptat doar ca sa muncesc, asa cum fac multi altii." Isabelle Adjani se descrie ca pe o persoana care "adora sa nu faca nimic", careia îi place sa-si treaca timpul doar "pentru a-si trage bretelele".
Cinematografia franceza, in moarte clinica
Aceasta a fost aprecierea unuia dintre cei mai importanti cineasti francezi, nu cu mult timp înaintea începerii Festivalului de la Cannes. E vorba despre Alain Delon, care, într-un interviu acordat publicatiei Parisien, a mai tinut sa spuna ca, în ceea ce-l priveste, cariera lui este "în spate". E ceea ce a facut pâna acum. Dar, asta nu-l împiedica sa lucreze în continuare, e drept doar la un film de fictiune pentru televiziune, deoarece, potrivit opiniei lui exprimate si cu alte prilejuri, "într-o buna zi, doar televiziunea va mai ramâne. Acesta este viitorul". "Înainte exista un cinema italian, un cinema francez… Azi, în Europa, nu mai exista decât cinema-ul personalitatilor: Besson, Almodovar…", a tinut sa precizeze eroul din Ghepardul. "Dar asta nu înseamna neaparat un declin, pur si simplu asta e." Potrivit Samuraiului de odinioara, "forta televiziunii consta în faptul ca poti sa ai la tine acasa, fara sa misti un deget, un Delon, un Belmondo, un Brando. Daca as fi avut azi 20 de ani, nu sunt sigur ca mai faceam cinema. (…) Am spus ca nu mai fac film, dar stiu ca numai imbecilii nu-si schimba parerea. Cine stie ce surprize se mai pot întâmpla…"
Jean-Paul Belmondo din nou tata
La vârsta de 70 de ani, dupa atacul cerebral a carui victima a fost în 2001 si în ciuda sechelelor pe care boala le-a lasat în urma sa, Jean-Paul Belmondo traieste bucuria imensa de a deveni tata, pentru a patra oara în viata sa. Revista Voici anunta ca Natty Belmondo – în vârsta de 38 de ani, ex Coco Girl, partenera de viata a actorului în ultimii 14 ani, dar casatoriti abia anul trecut în decembrie – asteapta primul ei copil. Jean-Paul Belmondo mai are trei copii din prima lui casatorie. Natty declara: "Suntem foarte fericiti, pentru mine este un adevarat cadou de la viata". Nasterea este asteptata în luna august.
Salma Hayek indragostita de un pictor comunist
Cu un mimetism iesit din comun, ca si cum ar fi vorba de un incredibil proces de reîncarnare, Salma Hayek readuce în actualitate o artista revolutionara si bisexuala, îndragostita nebuneste de pictorul comunist Diego Rivera, Frida Kahlo. Salma Hayek este din toate punctele de vedere sufletul acestui film pentru care s-a batut timp de sapte ani sa-i dea viata, în calitate de coproducator. "Este o poveste de dragoste neconditionata, care reuneste personaje fascinante, deosebit de carismatice", spunea Salma Hayek în timpul unei conferinte de presa la Venetia, unde filmul, realizat de cineasta americanca Julie Taymor, a fost prezentat în septembrie.
Nascuta în Mexic, în 1907, Frida Kahlo, atinsa de poliomielita, a fost victima unui teribil accident care a dus la nenumarate interventii chirurgicale, însotite de dureri supraomenesti. Încurajata de pictorul Diego Rivera (Angel Molina), cu 20 de ani mai în vârsta decât ea si care a luat-o în casatorie de doua ori, ea a gasit remediul pentru suferinta sa în pictura. Frecventa cercurile politice si artistice din Mexic, precum si artistii suprarealisti, îndeosebi pe Andre Breton. Infidel din fire, Diego Rivera, un fel de colos pe lânga fragila Frida, îsi însala de nenumarate ori iubita, numai ca nici Frida nu este mai prejos, din când în când prefera femeile ca partener sexual, asa ca se întâmpla ca sotii sa împarta câteodata aceeasi amanta. Amputata, prizoniera într-un corset de otel, Frida moare pe 13 iulie 1954, la 47 de ani.
Interesant este ca rolul straniei Frida i-a venit manusa actritei Salma Hayek. Scriitorul Carlos Fuentes o compara cu "o icoana azteca", cu sprâncenele sale bine conturate, privirea magnetica, rochiile traditionale înflorate…, o frumusete primitiva si salbatica. Regizoarea Julie Taymor, venita din teatrul classic (Titus, cu Anthony Hopkins) si care lucreaza cu predilectie pentru Disney, dupa ce a pus în scena, pe Brodway, adaptarea filmului animat de succes Regele Leu, reuseste cu brio în Frida tabloul viu colorat al anilor 30-40, în care hazardul pare sa fie suveran. Pe fondul petrecerilor, manifestatiilor, iubirilor, dezbaterilor politice, expozitiilor… îsi încruciseaza pasii si destinele pictorul David Siqueiros (Antonio Banderas), fotograful Italian Tina Modotti (Ashley Judd), Nelson Rockefeller (Edward Norton), Andre Breton… Cineasta nu evita neaparat cliseele cum ar fi revolutionarii sic sau stalinistii ori trotskistii care se înfrunta la masa, în timp ce beau tequila, totul desfasurându-se în acordurile muzicii traditionale mexicane si a orchestrelor de mariachis.
La Festivalul de la Venetia, filmul a fost primit cu mare caldura si îndelung aplaudat, dar nu a obtinut nici un premiu. Salma Hayek a sperat mult într-o nominalizare la Oscar, dar nici acest lucru nu s-a întâmplat, Frida primind doar un premiu pentru coloana sonora.
Audrey Hepburn inca ajuta UNICEF
Punerea în vânzare la licitatie, prin intermediul casei Sotheby's, a 14 obiecte care au apartinut actritei Audrey Hepburn, au adus fundatiei de ajutorare a copiilor (Audrey Hepburn Children's Found), fondata în 1993 de copiii celebrei interprete din Mic dejun la Tiffani, considerabila suma de 177.000 de dolari. Un sac de mâna, din piele neagra de crocodil si o pereche de manusi asortate s-au cumparat contra sumei de 36.000 de dolari, în timp ce un alt sac asemanator, maron, si alte manusi au fost adjudecate pentru 25.000 de dolari. O rochie de organza roz, purtând semnatura creatorului Hubert de Givenchy, realizata pentru filmul Funny Face, a fost vânduta cu 17.000 de dolari iar o poseta de seara, din matase de culoarea fildesului, marca Givenchy, a atins suma de 11.000 de dolari. Printre alte obiecte vândute s-au aflat genti de voiaj Louis Vuitton, portrete si fotografii ale actritei.
Audrey Hepburn a decedat în 1993. În cinematografie, numele sau este sinonim cu întruchiparea distinctiei, gratiei, elegantei, fragilitatii si inteligentei. Este printesa de basm coborâta pe ecranul anilor 50-60. În ultima parte a vietii s-a dedicat apararii drepturilor copiilor si întrajutorarii lor, fiind ambasadoare UNICEF.
Comentarii