Când vorbim despre literatura japoneza a secolului trecut sunt câtiva mari autori care ne vin în minte, în functie de valoarea lor nationala si universala. Alaturi de Yukio Mishima, cu scrierile lui nihiliste, care a sfârsit prin a-si face seppuku în 1970, îi mai putem aminti pe Kobo Abe, autorul splendidului roman (ecranizat la un moment dat) Femeia nisipurilor (1960), Kenzaburo Oe, al doilea scriitor japonez care a câstigat Premiul Nobel pentru literatura, cu al sau roman O afacere personala (1964) sau poate cel mai valoros dintre ei, Yasunari Kawabata, primul laureat japonez al Premiului Nobel pentru literatura.
El a devenit cunoscut cititorului român înca din deceniul al saptelea al secolului trecut atunci când Editura Univers a tradus extraordinarul sau roman, scris în 1934, Tara Zapezilor, publicat în foileton între 1935 si 1947. Iata ca acum, editura Humanitas, în colectia Memorii/Jurnale, readuce în atentia cititorilor români opera marelui scriitor japonez, editând volumele Jurnal de la saisprezece ani si Adolescentul.
Vorbind despre ideea de a scrie un jurnal, Kawabata scria la un moment dat: „Ceea ce mi s-a parut cel mai straniu când am descoperit jurnalul a fost faptul ca nu-mi aminteam deloc de viata de zi cu zi povestita aici. Daca nici eu nu-mi amintesc de zilele astea, oare unde s-or fi dus? Unde-or fi disparut? M-am uitat în urma dupa amintirile vechi si m-am gândit la ce pierd oamenii odata cu trecutul lor. Si acum mi se pare straniu faptul ca am trait zilele astea si nu-mi amintesc de ele – prima dintre problemele pe care le prezinta Jurnalul. Chiar daca nu-mi aduc aminte de zilele astea, nu-mi vine sa cred ca pur si simplu au disparut, ori s-au pierdut undeva în trecut. Dar Jurnalul nu este o lucrare despre memorie sau lipsa ei. Nu e nici un comentariu asupra semnificatiei timpului si a vietii. Am certitudinea, însa, ca pentru mine este un punct de reper, un indiciu”.
Sa amintim, pentru cei care stiu mai putin despre Yasunari Kawabata, ca scriitorul s-a nascut la Osaka, în 1899. În 1924 a absolvit Universitatea Imperiala din Tokyo. A debutat în 1925, si doi ani mai târziu a devenit cunoscut prin nuvela Dansatoarea din Izu (Humanitas Fiction, 2008), iar în 1948 si-a câstigat definitiv notorietatea cu romanul Tara zapezilor (Humanitas, 2007). În 1968, Kawabata devine primul scriitor japonez care primeste Premiul Nobel pentru literatura, motivatia juriului fiind „maiestria lui literara, care exprima cu mare sensibilitate esenta spiritului japonez”. S-a sinucis în aprilie 1972, la mai putin de doi ani dupa sinuciderea prietenului sau, scriitorul Yukio Mishima.
Cunoscând valoarea acestui scriitor, editurile Humanitas si Humanitas Fiction au publicat de-a lungul ultimilor 15 ani unele dintre cele mai cunoscute carti ale sale, cum ar fi O mie de cocori (2000), Maestrul de go (2007; 2014), Lacul (2012), Sunetul muntelui (2010), Frumoasele adormite (2006; 2009), Vechiul oras imperial (2009) sau Frumusete si întristare (2000, 2013).
GEORGE CUSNARENCU
Comentarii