Recent, editura Humanitas Fiction a lansat pe piata volumul de proza al Ludmilei Ulitkaia cu titlul celor trei romane cuprinse in carte, Soniecika, Inmormantare vesela, Minciunile femeilor. In aceste trei fictiuni definitorii pentru stilul sau, Ludmila Ulitkaia „ofera un tablou al vietii ca atare, cu luminile si umbrele ei, cu micile si marile ei comedii si drame cotidiene. Dar destinele neinsemnate, vietile marunte ale eroinelor scriitoarei ruse dezvaluie intotdeauna adevaruri adanci ale existentei. Intre acestea, faptul ca in dragoste, in credinta, ba chiar si in preajma mortii, oamenii isi pastreaza intotdeauna acea unda de seninatate si acea ironie care constituie omenescul insusi”.
Eu „fac parte dintre scriitorii care pornesc de la viata. Nu construiesc, nu fac scheme pe care apoi sa le pun in pagina, ci locuiesc in scrierile mele”, marturiseste Ludmila Ulitkaia si in plus recunoaste ca practica in romanele si povestirile sale „o «antropologie aplicata», aflata mereu «la limita dintre Eros si Thanatos”.
Julia Kristeva nuanteaza adaugand ca „intr-adevar, eroinele ei sunt indragostite si se afla adesea deopotriva in preajma mortii, dar sunt intotdeauna inzestrate cu o imperceptibila ironie datorita careia stau neincetat de veghe in inima incurabilului”.
In Soniecika, eroina, o bibliotecara timida, casatorita aproape miraculos cu un artist moscovit faimos da dovada de o iubire si o fidelitate care devin din admirabile condamnabile, determinand-o sa accepte lucruri de neconceput.
Inmormantare vesela imagineaza ultimele zile ale lui Alik, un artist rus imigrant stabilit la New York, petrecute alaturi de prietenii sai, o galerie impresionanta de portrete si destine memorabile.
Minciunile femeilor e construit din sase povestiri ale caror personaje se intersecteaza in sase registre diferite: o femeie inventeaza o poveste despre copiii pe care nu i-a avut (Diana), o fetita isi doreste (si inventeaza) un frate alaturi de care sa creasca (Fratele Iurocika), o adolescenta isi fantasmeaza prima iubire (Sfarsitul povestii), o iubitoare de literatura se pretinde poetesa (Un fenomen al naturii), cateva prostituate intervievate isi camufleaza sordidul existentei cu aceleasi fabulatii (O ocazie fericita), iar o batranica subreda isi alatura singuratatea apeland la o stratagema (Arta de a trai). O carte despre adevarurile pe care nu le putem privi in fata si care nu ne lasa sa privim in oglinda, se scrie in prezentarea volumului.
Iata primele randuri ale romanului Soniecika: „Inca din frageda copilarie, Soniecika obisnuia sa se cufunde in lectura. Fratele ei mai mare, Efrem, hatrul familiei, repeta intruna aceeasi gluma, rasuflata inca de cand fusese rostita prima oara.
– Din cauza cititului astuia neintrerupt, fundul Soniecikai s-a facut una cu scaunul, iar nasul i-a ajuns ca o para”.
Scriitoarea Ludmila Ulitkaia s-a nascut intr-un sat din Urali in 1943. Dupa ce isi ia licenta in biologie la Universitatea din Moscova, lucreaza in cadrul Institutului de Genetica. La sfarsitul anilor ’70 scrie mai multe scenarii de film.
Primul sau roman, Soniecika (1995; Humanitas, 2004), ii aduce instantaneu notorietatea, urmat de Medeea si copiii ei (1996), iar pentru Cazul Kukotki (2001) primeste Premiul Booker. Inmormantare vesela apare in 1997 (Humanitas, 2005), unul dintre cele mai apreciate romane ale autoarei, este tradus in peste douazeci de limbi, iar romanul Minciunile femeilor (2003, Humanitas, 2005) si Al dumneavoastra sincer, Surik in 2003 (Humanitas Fiction, 2008). In 2010, Ulitkaia publica romanul Cortul verde, tradus in romana cu titlul Imago (Humanitas Fiction, 2016), iar in 2015, Scara lui Iakov (Humanitas Fiction, 2018). Cartile Ludmilei Ulitkaia s-au vandut pana in prezent in peste doua milioane de exemplare.
GEORGE CUSNARENCU
Comentarii