Oamenii scriu de milenii cum apuca: pe placute de lut cu semne cuneiforme, in piatra, pe lemn, pe hartie, folosind ca semne imagini, litere, ideograme.
Chinezii obisnuiau sa scrie cu pensule pe bucati de matase, in secolul al IV-lea i.e.n., egiptenii inventeaza papirusul, apoi pergamentul din piele de animale. Pergamentul, denumire provenita de la orasul Pergamon din Asia Mica, a aparut in secolul al II-lea i.e.n., care avea marele avantaj ca era mai rezistent decat papirusul si permitea stergerea si refolosirea lui.
Grecii si romanii au avut adevarate biblioteci care adaposteau lucrari de istorie, de filozofie, teatru si poezie. Singurul dezavantaj al scrierilor pe pergamente era faptul ca autorii erau la mana adevaratilor editori, scribii, cei care copiau manuscrisele originale, intotdeauna cu inevitabile erori, cu adaugiri personale, cu prescurtari voite sau nedorite. Asa se face ca intr-un incendiu, cum a fost acela al bibliotecii din Alexandria, au pierit opere inestimabile ale antichitatii.
In Evul Mediu, a aparut codexul, legarea foilor de papirus, asemanatoare cartilor de astazi, care permitea scrierea atat pe fata, cat si pe verso.
Hartia pentru scriere, sub o forma arhaica, fusese deja produsa de chinezi inca din secolul I al erei noastre, insa secretul fabricarii ei a fost atat de bine pastrat incat in Europa a fost descoperita abia dupa mai bine de o mie de ani, cam prin anul 1100!
Revolutia avea sa vina aproape 350 de ani mai tarziu.
In urma cu 620 de ani, in anul 1400 (dupa unele surse insa candva intre 1394 si 1404), pe 24 iunie, in orasul german Mainz, s-a nascut Johannes Gensfleisch zur Laden, ca fiu al unui negustor pe nume Friele Gensfleisch zur Laden, care a adoptat numele de familie „zum Gutenberg” dupa numele cartierului in care se mutase familia sa. Johannes Gutenberg avea sa ramana in istorie drept inventatorul tiparului cu litere mobile si aparitia primei carti realizate cu ajutorul acestei tiparnite de pe continentul nostru, Biblia lui Gutenberg, provocand in epoca o adevarata revolutie tehnologica si culturala. E drept ca in China existau la acea vreme, deja cateva biblioteci care detineau zeci de mii de carti tiparite.
A avut cunostinta Johannes Gutenberg de primul sistem de tiparire cu litere mobile din lume, inventat de chinezul Bi Sheng intre anii 1041 si 1048?
Nu se stie cu certitudine, poate da, poate nu. Oricum sistemul de tiparire al lui Bi Sheng folosea litere mobile de portelan, dar nu era folosit pe scara larga datorita complexitatii scrierii chineze.
Masina de tiparit a lui Gutenberg, in ciuda greutatilor si a resurselor financiare reduse, a folosit pana la urma, dupa mai multe incercari ratate, litere dintr-un aliaj de plumb, bismut si antimoniu, o cerneala tipografica modificata pentru litere metalice, pe baza de ulei, si un nou tip de presa tipografica.
Dupa primele experimente, Gutenberg isi perfectioneaza tehnologia si alege sa tipareasca Biblia, care, pana atunci, era copiata manual, ceea ce presupunea un pret pe masura.
Asa se face ca pe 23 februarie 1455, prima Biblie a lui Gutenberg iesea de la tipar. Avea 42 de randuri pe doua coloane pe fiecare pagina, 2.500.000 de semne tipografice, si in total, 1.282 de pagini. Lucrarea a fost tiparita in 180 de exemplare, din care 135 au fost tiparite pe hartie, iar restul, pe pergament vellum. Exemplarele sunt toate diferite in ceea ce priveste modalitatea de tiparire, ilustratiile si alte elemente decorative.
De atunci, evolutia in tiparirea cartilor a evoluat pana la cartile digitale de azi.
GEORGE CUSNARENCU
Comentarii