A inceput scoala acum o luna, dar cu amintirea unui an pierdut anul trecut, presarat cu improvizatii si superficialitate, dar cu speranta ca lucrurile vor fi remediate in acest an, desi semne bune nu au cum sa se arate. Copiii vor purta masca de frica valurilor de pandemie, printre masute despartite de panouri de plexiglas, acolo un-de sunt conditii, si recreatii ingrijorate de atacul neprevazut al Covid-19. Dar nu asta e problema esentiala.
Si asupra catorva dintre acestea se pronunta, intr-o postare pe Facebook, si presedintele Academiei Romane, Ioan-Aurel Pop, subliniind cateva prioritati pe care ar trebui sa le ia in seama scoala romaneasca, transmite Agerpres. Idei generoase despre care se vorbeste de ani de zile, dar care raman indepartate ca un pod fantomatic.
E drept ca „prima grija a noastra ar trebui sa fie scolarizarea tuturor copiilor si prevenirea abandonului scolar”, si in mare parte acest lucru se reuseste, nu fara opinteli, dar mai interesanta este ideea ca unitatile de invatamant trebuie sa beneficieze de „invatatori si profesori bine pregatiti”, una din „primele griji” ale autoritatilor. Aici suntem in plina fictiune, pentru ca de doua decenii stacheta tot scade in aceasta privinta. Profesori neinteresati si neinteresanti pentru elevi, invatatori cu pregatire precara, cu idei de import, superficiale, care dilueaza procesul educativ serios si temeinic. Sau cum zice profesorul Pop „cum sa fac limba si literatura romana cu un «profesor» care abia si-a luat bacalaureatul, daca l-a luat? Cum sa aiba profesorul si directorul de scoala un statut respectat in comunitate, daca primarul il ameninta, in fata elevilor si parintilor, cu destituirea?”.
Sau cu invatatori si profesori care nu stiu bine limba romana, aceea normata de Academia Romana si despre care profesorul Ioan-Aurel Pop spunea anul trecut, cu ocazia Zilei Limbii Romane celebrata in fiecare an pe 31 august: „Ne-am cultivat limba, am normat-o, i-am stabilit o gramatica si am scos-o in lume. Academia Romana, inca de la infiintare, s-a ingrijit de corectitudinea limbii si de zestrea ei”.
Ce folos, am zice, daca elevii citesc in fiecare zi pe FB sau Instagram despre festivaluri romanesti de film, de muzica, de teatru cu titluri in limba engleza, sau filme romanesti sau melodii romanesti cu titluri in limba engleza, de parca limba romana nu ne mai ajunge?
Spre deosebire despre cei care importa metode scolare de aiurea, semn al globalismului, profesorul Pop scrie ca este nevoie, mai mult ca niciodata de „masuri drastice organizatorice, de reasezarea (scolii) pe un fagas normal, bine aratat noua de Spiru Haret, de Petru Poni si chiar de Mihai Eminescu (care a fost o vreme inspector scolar)”.
Si pe langa metodele noi, nedigerate, mai exista si moda importarii „materiilor noi”. „Materii noi”, in loc de cele „vechi”, depasite cum sustin chiar unii profesori de scoala „noua”.
Mentionand aceasta tendinta, Ioan-Aurel Pop aminteste anuntul „despre o noua materie scolara care ar putea sa fie predata incepand cu anul 2022 in scolile din Romania”, e vorba despre educatia cinematografica, pe care o caracterizeaza drept una dintre „extravagantele acestei veri buclucase”, alaturi de alte propuneri de discipline in programa scolara, cum ar fi educatia financiar-bancara, antreprenoriala, protectia mediului ori educatia sexuala. (Continuare in numarul viitor)
GEORGE CUSNARENCU
Comentarii