Cand vine vorba de pelicule thriller, majoritatea regizorilor se raporteaza la Alfred Hitchcock, geniul incontestabil al acestui gen de filme. Anul acesta amatorii de filme bune sunt rasfatati de doua productii „hitchcockiene”, apartinand unor veterani ai genului. Una ii apartine lui Martin Scorsese – redutabila Shutter Island, cea de-a doua lui Roman Polanski – la fel de fascinanta The Ghost, tradusa la noi Marioneta. Evident, cinefilii vor recunoaste ca filmul lui Polanski este mult mai apropiat de spiritul „maestrului suspansului”…
„Nu pot ineca doi biografi, doar nu sunteti pisoi”
Nu este vorba, cum ar fi unii tentati sa creada, despre fantome, stafii sau strigoi. De fapt „fantoma” din titlu se refera la un personaj care oficial nu exista – un scriitor angajat sa astearna pe hartie memoriile unui fost premier britanic, Adam Lang (interpretat de Pierce Brosnan) dupa ce biograful oficial al acestuia, Mike McCara, a suferit un accident stupid, cazand de pe feribotul pe care se afla si fiind gasit, mort, pe o plaja din apropiere. Lang, acuzat in tara natala de crime de razboi, se afla in exil in Statele Unite iar cartea de memorii pe care o pregateste de vreo „spalare de cadavre”, menita sa pregateasca revenirea lui pe scena politica.
Surpriza placuta a filmului nu este interpretarea lui Ewan McGregor – detinatorul rolului principal, al scriitorului anonim (nu i se spune decat „Fantoma”) angajat sa continue munca biografului oficial – ci cea a lui Kim Cattrall, vampa din Totul despre sex dand viata aici, cu aplomb si un perfect accent britanic, asistentei personale a fostului prim-ministru – cu cinism si umor negru specific britanic, el raspunde temerilor manifestate de „scriitorul-fantoma”: „Nu pot ineca doi biografi, ce naiba, doar nu sunteti pisoi!”
Ciornele memoriilor lui Lang sunt bine pazite si „taiate” la sange de pasaje care l-ar putea pune pe versatul politician intr-o lumina proasta dar, in procesul de documentare, scriitorul gaseste mai multe documente si fotografii, ascunse de McCara intr-o rama de fotografii. Acestea sugereaza existenta unei legaturi intre Lang si profesorul Paul Emmett (Tom Wilkinson), un reputat academician pe care McCara il suspecta ca ar recruta oameni pentru CIA. Emmett si Lang fusesera colegi, la universitate, iar descoperirea „scriitorului-fantoma” vine pe fondul acuzatiilor aduse de un fost ministru de Externe, potrivit carora Lang ar fi fost implicat intr-o actiune a CIA, de retinere ilegala a unor suspecti de terorism, pe sol britanic.
Performanta lui Polanski
Inspirat de cartea lui Robert Harris, filmul lui Polanski reprezinta o imbinare mestesugita de suspans si tensiune cumulativa, oferind spectatorilor o veritabila lectie de cinema. Ca si in cazul lui Hitchcock, una dintre cele mai discutate insusiri ale lui Polanski este strictetea pe care o impun actorilor. Daca alti regizori ii lasa pe cei de sub bagheta lor sa-si rasfranga personalitatea asupra eroilor interpretati, Polanski doreste ca viziunea lui sa fie respectata intocmai si reuseste, ca un dresor abil, sa scoata ce-i mai bun din actorii sai. El repeta astfel, la 76 de ani, performanta din Chinatown, thrillerul sau din 1974, dezvaluind o poveste de coruptie politica si adulter – sotia inselata a lui Lang, interpretata de Olivia Williams, este un personaj complex, de o inteligenta dura ca diamantul, sub masca de suprafata a fragilitatii.
Desi actiunea intregului film se petrece in Statele Unite si Marea Britanie, Polanski a reusit performanta de a recrea atmosfera specifica acestor doua tari pe platouri de filmare din Germania, din cauza interdictiei de a patrunde in America si temerii ca ar putea fi extradat din Marea Britanie – a fost pana la urma arestat in Elvetia, pentru implicarea in scandalul sexual de acum mai bine de un sfert de secol. Comentatorii politici n-au ratat ocazia de a remarca asemanarile dintre cartea lui Harris si relatia pe care scriitorul a avut-o cu familia fostului premier britanic, Tony Blair, de asemenea suspectat ca ar fi tainuit multe dintre aspectele legaturilor sale cu serviciile secrete americane. De asemenea, prin prisma pasiunii sale pentru sexul frumos, Lang, personajul jucat de Brosnan, face trimiteri la Bill Clinton, avand aceeasi bonomie facila a acestuia.
Ploaia englezeasca – laitmotiv al intregii pelicule
McGregor da viata personajului sau fara nume cu multa pricepere, relevand exact angoasele manifestate de acesta dupa ce intelege in ce joc periculos a intrat. Fire slaba, usor de manipulat, el pare personajul perfect pentru munca „de negru” care ii este solicitata. Dar, atunci cand intelege amploarea intrigii in care a fost amestecat fara voia lui, el stie ca trebuie sa dea dovada de multa abilitate pentru a evita sa aiba soarta imprudentului McCarra, ucis de fapt intr-un accident simulat.
Chiar daca nu ne aflam in fata unei capodopere a lui Polanski, precum Pianistul – si de vina ar putea fi si hartuiala la care regizorul a fost supus, in timpul filmarilor, fiind arestat in Elvetia si realizand post-productia peliculei din domiciliul sau obligatoriu de aici – audienta pasionata de thriller-uri politice va avea o surpriza placuta. The Ghost este un film angajat si provocator iar atmosfera pe care Polanski a stiut sa o creeze in jurul actiunii, prin ploaia englezeasca, un laitmotiv al intregii pelicule, si prin prestatia protagonistilor, o depaseste net pe cea imaginata de Harris, dovedind o data in plus ca se pot face filme mai bune decat cartile care le-au inspirat.
GABRIEL TUDOR
Comentarii