Desi în general la Oscar sunt preferate peliculele de dragoste, istorice, psihologice sau cele de actiune, au existat situatii în care thrillerurile i-au fascinat pe membrii Academiei Americane de Film atât de mult încât acestia le-au recompensat cu mult râvnitele distinctii.
Un asemenea caz este „Tacerea mieilor”, unul dintre cele mai terifiante filme realizate vreodata. El reuseste sa le faca spectatorilor „parul maciuca” nu prin actiuni violente, prin valuri de sânge sau crime odioase, ci doar prin atmosfera apasatoare si de multe ori doar prin tacere. Maiestria cu care regizorul, scenaristii si actorul au reusit sa duca tensiunea la un nivel aproape insuportabil este de neegalat. În rubrica noastra de astazi va propunem o scurta incursiune în culisele acestei productii.
Filmul este bazat pe cartea omonima scrisa de Thomas Harris. Este a doua din seria de patru carti dedicate de acest scriitor lui Hannibal Lecter, prima fiind „Dragonul rosu”. Toate cele patru carti au fost ecranizate, trei avându-l în prim-plan pe Anthony Hopkins.
Cartea „Tacerea mieilor” a fost inspirata de relatia adevarata dintre profesorul de criminalistica de la Universitatea Washington, Robert Keppel, si cel mai celebru criminal în serie american, Ted Bundy. Acesta din urma l-a ajutat pe Keppel sa rezolve crimele în serie din Green River, al caror autor, Gary Ridgway, a fost arestat în 2001, la doisprezece ani dupa ce Bundy fusese executat. Filmul a beneficiat din plin de cooperarea FBI, Biroul de Investigatii vazându-l ca un instrument util în recrutarea mai multor femei ca agenti.
Pe fluturele cap de mort prezent pe afisul filmului nu apare modelul natural al acestei specii, ci cel din pictura lui Salvador Dali, „In Voluptas Mors”, reprezentând sapte femei goale care formeaza un craniu uman.
Primul actor caruia i s-a propus rolul a fost Sean Connery, dar acesta l-a refuzat pentru ca scenariul i s-a parut prea „dezgustator”. Când agentul lui Anthony Hopkins l-a sunat la Londra spre a-l întreba daca vrea sa joace într-un film intitulat „Tacerea mieilor”, actorul a crezut initial ca este vorba de o productie pentru copii.
Ca sa se pregateasca pentru rol, Anthony Hopkins a studiat dosare ale criminalilor în serie din arhivele politiei. De asemenea, a vizitat închisori si a discutat cu criminali condamnati, fiind prezent si la procese ale unor criminali în serie pentru a le studia comportamentul si reactiile.
Unul dintre motivele pentru care regizorul a ales-o pe Jodie Foster pentru rolul detectivei Clarice Sterling a fost… statura ei mica. El o pune în antiteza pe Clarice cu barbatii puternici si înalti din jurul ei tocmai spre a demonstra ca, de fapt, tânara îi depaseste pe toti prin intituitia ei sclipitoare.
Pentru a reliefa cât mai clar totala lipsa de emotii si trairi omenesti a „monstrului” Hannibal, scenaristii au introdus în film numeroase indicii. De pilda, atunci când dr. Chilton îi povesteste lui Clarice cum Hannibal a atacat o asistenta medicala, el adauga: „Pulsul lui nu a trecut niciodata de 85, nici macar când i-a mâncat limba femeii”. Mai târziu, când Hannibal scapa din cusca lui prefacându-se ca este un politist ranit, dispecerul de pe ambulanta transmite în statie ca are pulsul 90. În mod obisnuit, inima umana bate într-un ritm de 60-90 batai pe minut în repaus, dar trece mult peste 100 în momentele de tensiune sau efort.
Una dintre trasaturile izbitoare ale lui Hannibal este aceea ca nu clipeste aproape deloc. A fost o decizie deliberata a lui Hopkins, atunci când îsi pregatea rolul, dupa ce actorul a urmarit un film documentar despre crocodili – acestia stau nemiscati ore întregi, pândindu-si prada fara sa clipeasca. Urmându-le exemplul, Hopkins s-a straduit ca personajul lui sa clipeasca foarte putin, tocmai pentru a sublinia concentrarea si cruzimea lui.
Cunoscut pentru farsele pe care le face colegilor, Hopkins nu s-a putut abtine sa-i faca una si lui Jodie Foster. Actrita, originara din Virginia de Vest, avea un accent „sudist” aparte, pe care Hopkins nu s-a sfiit sa-l ironizeze de la primele replici, imitându-l. Cum acest lucru nu era prevazut în scenariu, Foster s-a suparat de-a binelea ca este luata peste picior si a ridicat tonul. Regizorului i-a placut atât de mult dialogul încât a pastrat scena la montajul final.
Anthony Hopkins poate fi considerat „cel mai eficient” actor din istoria cinematografiei: el a fost recompensat cu Oscar, desi prestatia lui din „Tacerea mieilor” nu depaseste 16 minute!
Filmul a fost distins cu „cele cinci mari Oscaruri” – pentru cel mai bun film, cea mai buna regie, cel mai bun actor, cea mai buna actrita si cel mai bun scenariu adaptat, fiind al treilea film din istorie care a reusit aceasta performanta, dupa „S-a întâmplat într-o noapte” (1934) si „Zbor deasupra unui cuib de cuci” (1975).
GABRIEL TUDOR
Comentarii