In ciuda multiplelor comentarii, trebuie sa recunoastem ca în România legea audio-vizualului ori e prea blânda, ori e defectuos conceputa, ori încalcata fara procese de constiinta. Bulinele, triunghiurile si patratelele divers colorate sunt un fel de jucarii de gradinita care mai mult stârnesc curiozitatea copiilor decât sa-i faca pe adulti sa ascunda telecomanda când se difuzeaza productii „interzise minorilor”.
In ciuda multiplelor comentarii, trebuie sa recunoastem ca în România legea audio-vizualului ori e prea blânda, ori e defectuos conceputa, ori încalcata fara procese de constiinta. Bulinele, triunghiurile si patratelele divers colorate sunt un fel de jucarii de gradinita care mai mult stârnesc curiozitatea copiilor decât sa-i faca pe adulti sa ascunda telecomanda când se difuzeaza productii „interzise minorilor”. De fapt, parintii prefera sa se recunoasca înfrânti în aceasta batalie cu un „inamic” ce apare pe fereastra televizorului la orice ora din zi sau din noapte. Si daca, prin absurd, acasa, vreun adult genial ar reusi sa inventeze un „filtru” perfect al programelor… permise minorilor, mai exista si salile de cinema unde se difuzeaza filme cel putin la fel de… periculoase pentru mintea si sufletul unui copil sau adolescent. Pâna la urma, s-ar putea gasi o consolare: asta nu se întâmpla doar la noi, mai mult sau mai putin fenomenul bântuie prin toata Europa. Ba, chiar mai mult decât în America supranumita totusi „tara tuturor posibilitatilor”.
Europa, desi nu se poate lauda cu eticheta de „continent al tuturor posibilitatilor”, a avut, spre deosebire de americanii care la vremea respectiva au murit de invidie, „sansa” de a vedea versiuni necenzurate ale unor productii cinematografice îndelung controversate, cum ar fi batrâna… „Portocala mecanica”, „Emanuelle”, 9 saptamâni si jumatate”, „Orhideea salbatica”, „Instinct primar” etc. Bunaoara, europenii s-au lamurit mult mai repede decât new-york-ezii daca Sharon Stone purta sau nu „desuuri” în secventa anchetei de la politie („Instinct primar”). Dar, iata ca francezii au luat de curând taurul de coarne, riscând sa înfrunte oprobriul public. Ministerul Culturii a adoptat o lege noua care nuanteaza formularea „interzis minorilor sub 18 ani” si, totodata, merge pâna la interzicerea totala a difuzarii productiilor cinematografice excesiv de „pigmentate” cu scene de sex si violenta. Evident, unii o considera o forma de cenzura incompatibila cu democratia, altii o laudabila masura de aparare a adevaratelor valori spirituale si morale ce pot tine în picioare societatea umana.Adio, seria X
Legea face o clasificare care nu lasa loc nici unui echivoc: creatii artistice pentru orice fel de public (indiferent de vârsta), filme interzise minorilor sub 18 ani, filme interzise minorilor sub 16 ani, filme interzise minorilor sub 12 ani, filme de serie X si filme cu interdictie totala. Cum ajunge un film sa primeasca un „calificativ” sau altul? Trece prin filtrul unei comisii de clasificare; pentru productiile considerate ca facând parte din cele interzise minorilor, din seria X sau… numai bune de interzis total, e nevoie de votul a doua treimi din membrii comisiei. Adevarul e ca aceasta decizie a Ministerului Culturii a avut drept pretext chiar o creatie a cinematografiei franceze care, anul trecut, a lansat fii polemici pe seama scenelor de sex desfasurat „cu o cruzime inimaginabila”, precum si a secventelor de violenta extrema. E vorba de filmul „Baise-moi”, regizat de Virginie Despentes si Coralie Trin Thi, difuzat si la noi, la Festivalul DaKino, unde a provocat, deopotriva, dispute aprinse. La vremea respectiva, cu majoritate de voturi, comisia franceza (care functiona în baza unei legi mai putin aspre) a interzis filmul minorilor sub 16 ani. Dar, acest act de „clementa” avea sa stârneasca imediat riposta plina de indignare a asociatiei „Promouvoir” (asociatie de aparare a valorilor crestine si ale familiei), precum si a parintilor minorilor. Scandalul a fost atât de peternic încât, în iunie 2000, Consiliul de Stat a decis sa reclaseze acest film în „serie X”. Si, cum, în virtutea unei legi franceze din 1975, aceasta catalogare este egala cu retragerea totala a filmului de pe ecrane (în Franta neexistând sali de cinematografe destinate acestui gen), „Baise-moi” a fost stigmatizat si exclus de pe… piata. Însa, tot cu acel prilej, Consiliul de Stat francez a precizat ca un film nu poate fi interzis minorilor sub 18 ani decât daca „figureaza pe lista filmelor pornografice sau de incitare la violenta”. În fata unui asemenea repros întrucâtva voalat, reprezentantii Ministerului Culturii au decis sa reformeze sistemul de clasament al productiilor cinematografice. Si astfel s-a ajuns la noua lege. Cum a primit producatorul filmului „Baise-moi” aceasta lovitura? Cu o declaratie destul de alunecoasa: „daca numai pentru faptul ca a fost interzis minorilor sub 18 ani a trecut automat în seria X, deci total interzis, asta e, nu ne vom opune deciziei…” Ce înseamna sarutul frantuzesc? „Baise-moi” („Saruta-ma”) este ecranizarea romanului cu acelasi titlu, scris de Virginie Despentes, totodata una din regizoarele filmului. Povestea se dezvolta în jurul a doua tinere, Manu si Nadine, victime în plan psihologic ale societatii dominate de barbati. Destinul fiecareia dintre ele cuprinde un episod încarcat de traume: Manu (sau „micuta” cum i se mai spune), e violata, iar Nadine („cea mare”), într-un acces de furie, îsi ucide colega de camera. Se cunosc în drum spre Paris si, împreuna, pornesc o viata pe muchie de cutit în care sexul si crima sunt la ordinea zilei. Din acest punct de vedere, dupa unele pareri, autoarea filmului si-a propus sa realizeze o adevarata odisee pornografica. O secventa deosebit de socanta si care vine în sprijinul acestei afirmatii este cea în care fetele intra într-un bar – în care toata lumea face sex cu toata lumea – si îi împusca pe toti. Secventele de sex sunt si ele prezentate cu tehnica folosita în filmele pornografice: camera de filmat se apropie la 2-3 centimetri de organele sexuale pentru a fi aduse în prim plan cele mai mici detalii anatomice si functionale. Regizoarele si alti adepti ai filmului sustin însa ca „intentia este de efect artistic, nici vorba de pornografie, e doar o poveste despre trairi puternice si autentice, îmbibate de adrenalina”. Ce se mai poate spune despre film si autoarele lui? Filmul a schimbat o lege în Franta. A fost la un pas de a provoca lupte de strada între cei ce l-au aplaudat si cei ce l-au hulit. A fost realizat cu un buget de 6 milioane de franci. Regizoarele (Virginie si Coralie) si actritele (Raffaela si Karen) au jucat în numeroase filme porno; pretind ca s-au retras din aceasta meserie; pâna la aparitia controversatului film erau niste ilustre necunoscute; au participat la editia de anul trecut a Festivalului DaKino. Coralie are 24 de ani si declara ca este o fire romantica, mare iubitoare de poezie, poetul ei favorit fiind Baudelaire. Filmul a fost nominalizat la Festivalul de la Locarno pentru regie, precum si la Festivalul de la Berlin, la aceeasi categorie.
Care sunt filmele care pot câstiga mult râvnitele trofee?
În sfârsit, nominalizarile la editia de anul acesta a Oscarurilor au fost...
Comentarii