Adenomul de prostata

          Adenomul de prostata este tumora benigna cea mai frecventa în urologie. Tumora se dezvolta în interiorul prostatei.

          Adenomul de prostata este tumora benigna cea mai frecventa în urologie. Tumora se dezvolta în interiorul prostatei. Desi în prezent nu se cunosc cu precizie cauzele acestei boli, toate observatiile si cercetarile medicale sugereaza legatura între hipertrofia prostatei si tulburarile hormonale ce apar la barbati în jurul vârstei de 60 de ani. Mai exact, tumora se formeaza ca urmare a tulburarilor morfologice si functionale ce apar la sfârsitul vârstei adulte si începutul asa-zisei batrâneti la nivelul glandei hipofize si constau în diminuarea secretiei de hormoni androgeni în favoarea cresterii de estrogeni. Se considera ca inversarea predominantei acestor hormoni ar determina hipertrofia glandulara a prostatei. Aceste constatari nu au permis totusi pâna acum punerea la punct a unui tratament eficace de preîntâmpinare a bolii, avându-se în vedere ca tentativele de tratament endocrin bazat pe administrarea de androgeni sau estrogeni nu au dat rezultate edificatoare.
          
          Ce s-a constatat fara nici un dubiu?
          
           Chiar daca înca nu s-au identificat cu exactitate cauzele bolii, cazuistica medicala a permis întocmirea unei liste cu observatii certe: u adenomul de prostata apare în general în jurul vârstei de 60 de ani (dar uneori si de la 50) u este mai frecvent la rasa alba u recunoaste predispozitia ereditara u are o incidenta mai mare la barbatii cu viata sedentara, care au avut în antecedente infectii ale aparatului urinar (ureteroprostatice, gonococice, lues etc.).
          
          Cum arata tumora?
          
           Adenomul se prezinta de obicei sub forma bilobata, cei doi lobi laterali înconjura portiunea initiala a uretrei. Uneori poate fi si trilobat, un lob median intercalându-se între cei doi lobi laterali. Mult mai rar se întâlneste un singur lob median, care se dezvolta intravezical si nu este usor de depistat la tuseul rectal. În ceea ce priveste volumul adenomului, acesta poate varia de la dimensiunea unei alune pâna la un pumn de adult, în medie fiind însa de marimea unei nuci verzi sau a unei caise. Greutatea este de 30-50 g, dar poate ajunge pâna la 100-150 g. Consistenta tumorii este elastica (minge de tenis), cu suprafata neteda si regulata, net delimitata de tesuturile înconjuratoare. Tocmai de aceea, când nu exista complicatii poate fi relativ usor extirpata chirurgical.
          
           Care sunt primele semne de boala?
          
           Tulburarile de mictiune (ritmul si cantitatea de urina eliminata) care apar la un barbat de peste 50 de ani si care în mod sigur nu sunt consecinta unor infectii uretrogenitale sunt în marea lor majoritate determinate de o tumora de prostata, care, cel mai frecvent, este un adenom. Tulburarile de mictiune sunt mai evidente pe masura ce tumora creste în volum. La început apare, contrar obiceiului, nevoia de a urina în a doua jumatate a noptii. La putin timp dupa acest aspect, apar si tulburarile de peste zi, cu nevoia de a urina mai des si imperios (fara posibilitatea de amânare prin autocontrol). Al doilea semn principal tine de tulburarile care apar în actul mictiunii: jetul apare cu întârziere fata de „comanda volutionala” (mentala) asupra actului mictiunii; dupa încetarea volutionala a mictiunii, continua totusi sa mai curga urina (împotriva vointei bolnavului), ceea ce este deranjant si dezagreabil pentru persoana respectiva. Când boala mai avanseaza, jetul de urina este slab proiectat („pe vârful pantofilor”), si cu forma modificata (în spirala, în stropitoare etc.). La toate acestea, se pot adauga erectii nocturne determinate de cresterea adenomului, puncte de sânge în urina etc., ca urmare a aparitiei unor complicatii. Concomitent, starea generala se altereaza, bolnavul constata lipsa poftei de mâncare, pierderea în greutate, paloare, balonari abdominale, uneori si tulburari de tranzit intestinal (diaree sau constipatie).
          
           Cazul ideal, depistarea precoce
          
           Neglijata, boala evolueaza, fiind în masura sa dea nastere la complicatii deosebit de grave. Evident, cu cât e depistata mai din timp, cu atât sansele de însanatosire merg spre 100 la suta. Ideal este ca, dupa vârsta de 50 de ani, barbatii sa solicite anual un control al starii de sanatate în care se va avea în vedere si tuseul rectal (examenul clinic prin care se face depistarea precoce a adenomului de prostata). În functie de faza depistarii bolii, medicii recomanda în primul rând regim igieno-dietetic (evitarea sedentarismului, a pozitiei sezânde prelungite, a constipatiei, a excesului de alcool si de sare etc.), dupa cum alcatuiesc în functie de fiecare caz în parte si scheme de tratament (administrarea de hormoni, vitamine, supozitoare antispastice si analgetice, acidifiante urinare, antiseptice urinare etc.) pentru a obtine încetinirea evolutiei bolii si înlaturarea aparitiei complicatiilor. Terapia se aplica strict sub control medical periodic.
           Tratamentul chirurgical, considerat singurul tratament curativ al adenomului de prostata, se aplica la momentul oportun, pe care numai specialistul îl poate aprecia. În conditiile anesteziei si reanimarii moderne, a antibioticelor si hemostaticelor folosite, interventia chirurgicala da rezultate foarte bune în majoritatea cazurilor. Dupa 3-5 zile de la operatie, bolnavul revine la domiciliu si, dupa o perioada relativ scurta de convalescenta, poate intra în cursul vietii normale.