Alcoolul unii il consuma, altii vorbesc despre el

    
     Bauturile alcoolice, în general, si vinul, în particular, sunt grevate si de anumite semnificatii filosofice si simbolice, care si ele îsi vor spune cu prisosinta cuvântul în motivatia apelului la aceste produse.    
         
     În multe traditii si credinte arhaice, alcoolul este identificat cu focul vietii.
    
     Bauturile alcoolice, în general, si vinul, în particular, sunt grevate si de anumite semnificatii filosofice si simbolice, care si ele îsi vor spune cu prisosinta cuvântul în motivatia apelului la aceste produse.    
         
     În multe traditii si credinte arhaice, alcoolul este identificat cu focul vietii. De aici n-a fost decât un pas din a considera alcoolul ca sursa a inspiratiei creatoare, de unde si motivatia prezentei mai frecvente a alcoolului si a produselor sale la masa de lucru a scriitorilor, acestia vazând în el un excitant al corticalitatii si, implicit, al imaginatiei.    
     Dupa cum foarte bine a observat Gaston Bachelard, alcoolul nu numai ca excita capacitatile intelectuale, ci, uneori, si pe cele creatoare. Acest produs se încorporeaza – subliniaza filosoful citat – în ceea ce reprezinta efortul de a se exprima. Bachus – adauga tot el – este un zeu bun; facând sa divagheze ratiunea, împiedica pe aceasta cale anchiloza logicii si prepara inventia rationala. Este bine sa stim, de asemenea, ca în multe mitologii si traditii alcoolul, în general, si vinul în particular, simbolizeaza energia vitala si, mai mult decât atât, – esenta ei – energie care deriva din uniunea a doua elemente primordiale contrarii: apa si focul, alcoolul fiind considerat a fi în aceasta conceptie „apa focului” sau „apa care arde.”    
     Au existat si în gândirea unor oameni de mare talent si cultura, convingeri personale derivând din exegezele si credintele de mai sus. Pentru scriitorul german Ernst Hoffmann, de exemplu, alcoolul întruchipa, într-adevar, apa care arde. Pentru poetul american din secolul trecut Edgar Allan Poe tot alcoolul întruchipa lichidul care te îneaca si care îti confera uitare si moarte. Si, ca la un facut, susnumitul poet se nimeri a muri din cauza drogului de care vorbim. O conceptie similara despre alcool si-a însusit si Jack London, o alta mare celebritate scriitoriceasca americana, care si el a cazut în capcana dependentei alcoolice, si care si el din acest motiv a murit. Conceptii filosofice cât se poate de originale exista si despre vin, care pe multi i-a împins în mreaja sa. Astfel, unii vad în acest produs un simbol al vietii ascunse, ca si al tineretii triumfatoare si secrete. El este considerat tot de catre multi, din cauza culorii sale rosii ca si a virtutilor nutritive care i se atribuie, drept o copie tehnologica a sângelui.    
     Vinul, apoi, prin euforia pe care o genereaza, ca si prin stimularea celulei nervoase, este considerat a fi si o modalitate de defrânare a organismului si de scoatere a acestuia de sub tirania fortelor psihice si rationale. Având darul de a îndeparta valurile sub care ne ascundem personalitatea, vinul creeaza situatia de a aparea celor din jur asa cum suntem în realitate. Nu întâmplator anticii latini spuneau ca Vinum animi speculum, adica vinul este oglinda sufletului si ca Ex oculis, pocolis cognoscitur omnis, ceea ce tradus înseamna ca în ochi si la bautura se cunoaste totul.