Cum, necum, elevii si-au reluat locurile in banci, asa ca noul an scolar putem spune ca si-a intrat in drepturi. Recent, in pagina de fata am facut câteva recomandari, in primul rând adresate parintilor, legate de raportul dintre derularea procesului de invatamânt si calitatea sanatatii elevilor. Cum insa problematica respectiva este foarte complexa, vom incerca sa revenim periodic cu noutati din domeniu, caci de raportul amintit depinde in fond intreg viitorul copilului de astazi.
Ghiozdanul – eterna problema
Vorbind despre scolarul mic, apare intotdeauna in discutie si problema greutatii purtate de acesta in spate, pe umar sau in mâna. Situatia e insa valabila si pentru elevii mai mari; de pilda, cei de gimnaziu. La 5-6 ore de curs pe zi, in cel mai fericit caz trebuie luate la scoala câte un manual si doua caiete, plus celelalte accesorii, un pachet cu mâncare, o sticla cu apa, iar in anumite zile si echipamentul pentru sport. Lucruri necesare, de altfel, care insa fac impreuna cel putin 6 kilograme, carate 5 zile pe saptamâna. Or, greutatea unui ghiozdan nu ar trebui sa depaseasca 10% din cea a purtatorului sau, potrivit aprecierii medicilor pediatri. De ce astfel?
Copilul se afla in permanenta dezvoltare, cresterea osoasa a vertebrelor necunoscând pauze. Dezechilibrele repetate, o ora sau doua pe zi, pot antrena probleme musculare (contracturi, elongatii), tendinite la nivelul umerilor, care in câtiva ani degenereaza in afectiuni ale coloanei: lordoza, cifoza, scolioza. Si pielea poate fi agresata, din cauza baretelor ghiozdanului, care se freaca de umeri timp indelungat. Peste toate acestea, vine apoi oboseala (fizica si psihica), alterând considerabil capacitatea de lucru a elevului. Solutii pot exista in numar mare, fie pe plan particular (clasa, scoala), fie centralizate.
Astfel, in clase pot exista fisete individuale ale elevilor, cartile si caietele se pot realiza din fascicole, in functie de capitolele de materie studiate, iar pe de alta parte medicul scolar ar trebui sa supravegheze permanent conditiile de activitate din fiecare sala de curs. In fine, parintele e bine sa impuna copilului obiceiul de a face in fiecare seara o baie sau un dus de un sfert de ora, iar de doua ori pe an sa-l duca la un control medical general.
Masca dificultatior de invatare
Copilul incepe sa ia note mici, nu mai retine lectiile, se concentreaza foarte greu si, in general, nu-i place sa mearga la scoala. Daca se intâmpla asa, parintele sau cadrul didactic nu trebuie sa cedeze impulsului de a-l considera un lenes, deoarece poate fi vorba despre afectiunea numita dislexie.
Aceasta dificultate de invatare a cititului si a scrisului (dar si de folosire a deprinderilor respective) afecteaza circa 5-10% din scolari. Ea se manifesta prin greseli caracteristice repetate. Scolarul inverseaza literele in unele cuvinte, le confunda pe cele cu forme sonore asemanatoare (t si d, m si n) sau cu grafii putin diferite (b si d, p si q). Cauzele dis-lexiei nu sunt bine definite, cel mai frecvent considerându-se ca aceasta se transmite genetic.
Oricum, trebuie depistata cât mai devreme, deoarece nu antreneaza doar esecul scolar, ci si tulburari psihologice importante (pierderea increderii in sine, inchiderea intr-un univers interior izolat), iar pe termen lung un comportament depresiv, adaptare sociala deficitara, chiar si delincventa. Nu e lipsit de importanta nici faptul ca dislexia afecteaza de patru ori mai multi baieti, decât fete.
Solutia face trimitere la medic. Dupa eliminarea tuturor problemelor potentiale referitoare la vedere si la auz, trebuie realizata reeducarea ortofonica. Prin jocuri caracteristice, specialistul il va ajuta pe copil sa invete din nou cum sa distinga sune-tele si literele. In functie de gravitatea situatiei, tratamentul va dura un an sau mai mult.
Paraziti de cursa lunga
O problema cu care nu e de glumit o reprezinta transmiterea parazitilor, deloc complicata in colectivele scolare. Este suficient ca un copil sa vina la ore cu purici, pentru ca intreaga clasa sa fie amenintata si bulversarile climatice din ultimii ani au favorizat inmultirea unor asemenea paraziti. Acestia traiesc pe zonele acoperite cu par, unde se reproduc in permanenta, indiferent de sezon.
Puricele adult se hraneste cu sânge, pe locul intepat provocând mâncarimi, astfel ca un prim semn ca ar fi vorba despre asa ceva il constituie scarpinatul, din cauza caruia copilul se poate alege si cu leziuni ale pielii capului. Tratamentul propriu-zis include si masuri pentru intreaga familie, deloc comode: spalarea cu un sampon special a parului, spalarea intregii vestimentatii, pulverizarea unui insecticid pe paturi, fotolii, perne, covoare, eliminarea oualor de purici, care se fixeaza puternic pe firele de par, apoi – preventiv – clatirea cu o solutie de otet, dupa fiecare spalare a parului copilului infestat.
In fine, tinând cont de faptul ca puricele e un parazit foarte rezistent, parintele trebuie sa avertizeze si scoala frecventata de copilul sau, pentru a se lua masurile colective corespunzatoare, cu participarea obligatorie a medicului de la cabinetul scolar.
ADRIAN-NICOLAE POPESCU
Comentarii