Corpul uman este constituit din circa 100.000 miliarde de celule care formeaza tesuturile diferitelor organe (ficat, inima, creier). In cursul vietii lor, celulele primesc si emit in permanenta semnale asemanatoare unor ordine: de multiplicare, de diferentiere, de stopare a diviziunii. Daca o celula nu mai raspunde acestor semnale, ea scapa de sub orice reglare si poate sa se multiplice la nesfarsit, intr-un mod anarhic, in detrimentul celulelor vecine. Devenita maligna, ea da nastere unui cancer. Cancerul de san este de departe cel mai frecvent dintre cancerele femeii. Desi nu este cunoscuta cauza sa exacta, factorii de risc sunt din ce in ce mai bine identificati. Gratie mamografiei, depistarea precoce a acestui cancer a crescut semnificativ perspectiva vindecarii.
Simptome si factori de risc
In majoritatea cazurilor, prima manifestare a cancerului de san este un nodul descoperit de femeie sau de medic. Acest nodul este cel mai frecvent situat in portiunea superioara a sanului, in apropierea axilei. Celelalte simptome sunt secretia mamelonara si deformarea areolei sau a mamelonului (retractie). Uneori, cancerul de san nu prezinta nici un semn, dar nu orice nodul de san este obligatoriu canceros. Poate fi vorba despre un chist, o congestie dureroasa legata de perioada premenstruala, sau despre un adenofibrom, o tumora benigna frecventa. Grupul de varsta cel mai afectat este cel intre 50 si 65 de ani; femeile sub 30 de ani sunt rareori afectate. Aceasta nu exclude insa supravegherea regulata (autoexaminarea sanilor, controalele medicale regulate) la toate femeile tinere. Inainte si dupa 50 de ani se impune un examen ginecologic anual constand in palparea sanilor; autoexaminarea sanilor; mamografie, in caz de anomalie, o data la 2 ani. Femeile cu una sau mai multe rude apropiate care au avut cancer de san sunt supravegheate mai riguros.
Factorii de risc se cunosc de mult timp. Ei sunt: n de ordin personal: precocitatea menstruatiilor, absenta nasterilor (nuliparitate), o prima sarcina tardiva (dupa 35 de ani), menopauza tardiva; n de ordin familial: antecedente de cancer de san la membri apropiati din familie, sugerand implicarea unor factori genetici.
In afara acestor factori, varsta este si ea un factor de risc. 7% din cancerele de san afecteaza femeile sub 40 de ani, acest procent crescand cu varsta: 18% la 40-50 de ani, 32% la 50-60 de ani si 43% la peste 65 de ani. Mai multe cercetari au subliniat influenta alimentatiei prea bogate in grasimi de origine animala asupra aparitiei acestui cancer. Excesul ponderal este un factor favorizant.
Depistare si tratamente
Depistarea cancerului de san se efectueaza prin autopalpare (femeia isi examineaza sanii in fiecare luna), examen medical anual (de catre ginecolog sau medic de familie), dar mai ales prin mamografie. Aceasta radiografie cu raze X evidentiaza diferentele de densitate ale tesutului mamar. Ea permite decelarea tumorilor foarte mici (incepand de la 3 mm) care nu pot fi depistate la palparea sanilor, aceasta din urma permitand decelarea unor formatiuni de peste 0,5/1 cm. Prin urmare vorbim despre o tehnica esentiala pentru depistarea precoce a cancerului de san, deoarece permite reperarea unei tumori cu ani de zile inainte sa apara semnele decelabile de catre medic. Gravitatea bolii este indicata de talia tumorii, dar mai ales de prezenta sau absenta invadarii ganglionilor axilari.
In peste 95% din cazuri, cancerele de san survin intamplator. In unele familii insa, incidenta acestui cancer este deosebit de ridicata si nu se poate explica numai prin intamplare. Se stie in prezent ca aceste forme familiale sunt legate de genele transmise de la o generatie la alta.
Cancerul de san este diagnosticat din ce in ce mai frecvent in stadii precoce, ceea ce permite vindecarea in cazul majoritatii situatiilor fara metastaze. Pot fi efectuate patru tratamente, asociate sau izolate:
– Interventia chirurgicala consta cel mai frecvent in ablatia tumorii si a ganglionilor din axila. Ablatia sanului este evitata in masura posibilului, dar se practica daca tumora este voluminoasa (peste 3 cm) sau prost plasata. Ablatia sanului poate fi urmata de o interventie de chirurgie plastica, cu scop reconstructiv al sanului.
– Radioterapia utilizeaza capacitatea radiatiilor ionizante de a stopa cresterea celulelor tumorale. Cel mai frecvent, radioterapia este aplicata dupa interventia chirurgicala, fie ca aceasta este conservativa, fie ca nu, in scopul limitarii recidivelor locale, mai ales la nivelul ganglionilor axilari. Uneori, in cazul tumorilor neoperabile, ea este asociata cu chimioterapia, in scopul obtinerii unei regresii.
– Chimioterapia este preconizata dupa interventia chirurgicala sau ca metoda terapeutica unica, in cazul evolutiei rapide a tumorii, la femeile tinere sau cand sunt prezente metastazele.
– Hormonoterapia. Tratamentul hormonal (pe baza de antiestrogeni) este preconizat daca tumora este sensibila la hormonii sexuali (aproximativ 30% din cazuri). El este eficient dupa menopauza.
Daca este tratat precoce, cancerul de san are prognostic bun. Totusi, aproximativ 50% din paciente fac o recidiva in primii 10 ani dupa tratament. Pentru depistarea unei recidive se impune supravegherea prin: – consultatii frecvente la medicul curant (trimestrial in primul an, apoi la fiecare 6 luni, timp de 4 ani, dupa care anual); – autoexaminare lunara a sanilor, cu prezentare rapida la medic in cazul depistarii unei modificari; – examene recomandate sistematic sau numai daca persoana prezinta anumite simptome.
ADRIAN-NICOLAE POPESCU
Comentarii