„Prima data a fost doar o bere cu prietenii. Insa deja pusesem un deget intr-un angrenaj infernal, care apoi m-a absorbit incetul cu incetul.” Este inceputul tulburatoarei marturii a unui tanar de 22 de ani care a ajuns in situatia trista de a simti pe pielea lui, la o varsta incredibil de mica in raport cu gravitatea reala a problemei, ce inseamna dependenta de alcool. Si poate ca intrebarea cea mai trista pe care si-o pun el si alti tineri, in unele cazuri chiar copii, suna foarte simplu, dar si inimaginabil de dureros: Este alcoolismul ereditar?
„Am comis aceeasi greseala ca El!”
Sa petreci frumos un eveniment, sa te simti bine alaturi de prieteni si de cei apropiati… Pentru unii insa, inainte de orice, asemenea evenimente evoca momente triste traite in preajma unor oameni dragi, de obicei a tatalui. La 27 de ani, Eugen aproape ca nu s-a atins vreodata de bautura si cu toate acestea alcoolul i-a macinat sistematic copilaria si tineretea. Nu-si amintea sa fi fost doua-trei zile la rand in care tatal lui sa fi fost perfect treaz. Era inca mic cand, din acest motiv, pe la 8 ani si-a propus sa nu se atinga vreodata de alcool.
„Pur si simplu refuz sa devin o plaga pentru ceilalti. Mai nou, dar mult-mult prea tarziu, caci raul cel mare a fost facut, pe pachetele cu tigari scrie ca fumatul ucide. Da, il ucide lent pe fumator, insa ii ucide si pe nefumatorii din jurul acestuia. Ei, bine, un alt dar otravit, de aceeasi natura, e si alcoolul; un fel de moarte vanduta la liber, un drog care face ravagii.
Copiii aflati in preajma unui parinte alcoolic vor trai intr-un raport modificat, special, cu bautura: multi sunt total abstinenti, dar multi sunt si cei care consuma peste media oficiala. Intre 16 si 20 de ani, prima cauza de abstinenta voluntara o constituie faptul de a avea un parinte dependent de alcool. Acesta din urma transmite deprinderea respectiva ca pe o boala incurabila, de care iti e groaza ca „se va trezi” intr-o zi in tine!
Provocarile mediului, bune intentii devastatoare
Mediul social si presiunile acestuia sunt extrem de puternice la adolescenti si tineri. Corina reprezinta un caz oarecum fericit: la 24 de ani, studenta la Medicina fiind, nu uita ca pe cand era eleva de liceu refuza cu obstinatie sa bea, numai pentru a nu ajunge ca tatal ei dependent de alcool. Intr-un fel, ea a ratat astfel multe aniversari si petreceri cu prietenii si colegii, evenimente ce deveneau rapid motive „serioase” pentru ca junii participanti sa bea si sa tot bea, din ce in ce mai mult.
Si, totusi… „Chiar daca ascund asta, chiar daca vreau sa fiu normala si decomplexata, stiu ca port in mine aceasta slabiciune. Si stiu ca el, parintele meu, mi-a transmis-o – involuntar, da! – ca pe cea mai cumplita maladie, careia nu i te poti impotrivi.” – se confeseaza tanara.
In vastul complex de conditionari, unele devenite adevarate tabuuri sociale, ceea ce aproape mereu lipseste din mesajele sanatoase adresate populatiei este si amanuntul ca nu exista o anume gena responsabila de suferinta in discutie, ci o pre-determinare genetica (in medie, de 45%). Mai explicit, o mostenire emotionala si senzoriala raportata la consumul de alcool. Mostenire pe care niciun om normal nu si-o poate dori si care deseori genereaza fracturi ireversibile in relatiile parinte dependent/copil.
In acelasi timp, in plan strict individual, multi tineri care traiesc asemenea experiente delicate sunt constienti si de gravitatea medicala a fenomenului. Matei (29 ani, jurist) e constient ca, dincolo de faptul ca dependenta de alcool in sine constituie o boala grava, ea genereaza fara dubii ori se asociaza cu nenumarate alte maladii devastatoare: mentale, ale ficatului si pancreasului, ale intregului sistem digestiv (vezi cancerele bucale, esofagiene, de stomac, intestinale, rectale), ale inimii si circulatiei sangelui, ale plamanilor si asa mai departe.
Parafrazand o celebra maxima moderna – L’Enfer c’est les autres – putem spune ca „Alcoolul este ceilalti”. Adica, reunind totul in una si-aceeasi idee – Alcoolul este Infernul! Pentru ca, mai devreme sau mai tarziu, el isi ucide „sclavii”. Matei defineste metaforic, insa foarte dur, rece si exact conditia tanarului cu parinte alcoolic: „Este ca si cum ai conduce masina pe o sosea alunecoasa, foarte aglomerata, unde te temi permanent sa nu intalnesti o bariera. Totusi, trebuie sa stii ca tu detii controlul volanului!”
ADRIAN-NICOLAE POPESCU
Comentarii