Diabetul, o boala amara

           Diabetul este o boala cunoscuta de foarte mult timp, dar care, prin frecventa din ultimul deceniu, tinde sa ia amploarea unei..

           Diabetul este o boala cunoscuta de foarte mult timp, dar care, prin frecventa din ultimul deceniu, tinde sa ia amploarea unei… epidemii. În România, de exemplu, numarul cazurilor de diabet se apropie de cifra de 800000, cu incidenta crescuta chiar si în rândul copiilor mici (începând de la vârsta de 5 ani), precum si a adolescentilor. Problema cea mai mare este legata de faptul ca diabetul, o data instalat, se poate transforma într-o maladie cronica, fara sansa de a fi vindecata, dar care, din fericire, prin tratament, du-blat de un regim de viata adecvat, poate fi tinuta cu succes sub control. Care este organul implicat în cinicul „joc” al diabetului? Pancreasul. Organul situat în cavitatea stomacului, în vecinatatea ficatului, si care are un rol deosebit de important în buna functionare a procesului metabolic. Acesta este investit cu misiunea de a fabrica insulina, un hormon vital. Pancreasul nu trebuie sa fie neaparat bolnav pentru a nu-si mai presta în mod corect functiile. E suficienta o dereglare aparent de mare finete, dar care conduce la probleme serioase de sanatate. La o persoana normala, insulina este fabricata de pancreas în permanenta, dar totodata în strânsa corelatie cu nevoile organismului. Cu alte cuvinte, dozata în functie de necesitati, nici mai mult nici mai putin. În schimb, atunci când mecanismul „ca de ceasornic” se deregleaza, aceasta relatie perfecta între „cerere si oferta” are de suferit. Atunci, se poate vorbi de diabet.
          
           Câte forme de diabet exista?
          – Diabetul de „obezitate” (de tip I), care survine la persoanele supraponderale, în special în jurul vârstei de 50 de ani. Totul se petrece ca si cum laboratorul pancreasului, desi sanatos, nu ar avea capacitatea sa furnizeze suficien-ta materie prima (insulina), capabila sa faca fata organismului supradimensionat. Aceasta forma de diabet nu presupune tratament cu insulina, de obicei singurul tratament recomandat fiind cel legat de revenirea la o greutate normala, bazata pe diete stiintific concepute si derulate dupa un program fix. În functie de fiecare caz în parte se recomanda si anumite medicamente (comprimate hipoglicemiante care stimuleaza functia pancreasului si care îmbunatatesc eficienta insulinei naturale). De retinut este ca neglijarea acestor masuri terapeutice poate duce la agravarea disfunctionalitatii.
          – Diabetul insulino-dependent (de tip II) este deja o adevarata problema de sanatate. Pancreasul este afectat, el nu mai este capabil sa fabrice (partial sau total) insulina de care organismul are nevoie, fapt care face ca viata bolnavului sa depinda în continuare de tratament (suplimentare cu insulina si, eventual, alte medicamente de întretinere). Când situatia se agraveaza, e ca si cum acest organ deosebit de important pentru buna functionare a organismului – pancreasul – ar lipsi cu desavârsire. Si asta pentru ca el contribuie foarte putin sau deloc la producerea de insulina. Acest tip de diabet grav atinge în medie 20-25% dintre persoanele diabetice. Manifestarile bolii sunt distincte: setea permanenta si greu de stapânit, foamea exagerata si nejustificata sau, dimpotriva, pierderea totala a poftei de mâncare având drept consecinta pierderea în greutate cu 10-30% si disparitia totala a tesutului adipos, eliminarea zilnica a unei cantitati mai mari de urina decât e normal, senzatia permanenta de oboseala la efort, însotita de frecvente crampe musculare, încetosarea vederii, dureri frecvente de cap, senzatie de greata, diaree sau constipatie, diminuarea performantelor scolare sau profesionale.
          
           Insulina, chiar atât de importanta?
          Fara nici o îndoiala. În absenta insulinei, organismul nu poate nici sa fixeze alimentele, nici sa le utilizeze în procesul metabolic ce asigura supravietuirea. Zaharul din hrana de zi cu zi „se plimba” prin corp fara sa fie utilizat, pur si simplu este eliminat intact prin urina. Organismul nu întârzie prea mult sa anunte acest neajuns, simptomele amintite produc o senzatie clara de disconfort.
          
          Pe scurt:
          – insulina este indispensabila vietii;
          – în lipsa fabricarii normale de catre pancreas trebuie furnizata;
          – regimul de viata si alimentar trebuie sa se încadreze în anumite norme, respectate cu rigurozitate.
          
          Scopul tratamentului: mentinerea glicemiei normale
          Fie ca e vorba de diabetul datorat excesului ponderal, fie de cel insulino-dependent, tratamentul are de fapt o singura tinta: sa mentina, pe parcursul întregii zile, o glicemie normala, singura modalitate prin care se poate evita aparitia complicatiilor degenerative (retinopatie, nefropatie, neuropatie, diferite boli coronarie-ne si cerebrale, afectiuni ale membrelor inferioare, cresterea în greutate, probleme de ordin psihic etc).
           Care sunt reperele majore ale tratamentului?
          – medicamentele
          – alimentatia
          – activitatea fizica
          Cu un tratament condus si supravegheat corect de catre medic si respectat cu strictete de catre pacient, diabeticul poate avea o viata normala.
           „Busola” consta în valorile glicemiei si greutatea corporala.
          
          Medicamentul de baza
          De vreme ce organismul nu poate sa functioneze în absenta insulinei, înseamna ca aceasta substanta este la fel de importanta ca… aerul. Si are anumite caracteristici. În primul rând, insulina ca medicament este vulnerabila la sucurile digestive. De aceea, insulina sub forma de comprimate nu se foloseste, cu atât mai mult cu cât în formele avansate de diabet de tip II, dozarea substantei introduse în organism trebuie sa fie foarte bine controlata. Forma activa de insulina, utilizata în prezent, este cea injectabila. Ea provine din pancreasul de animal (porc sau bovina).
          
           Exista însa tipuri diferite de insulina, adaptabile fiecarui caz de diabet în functie de rezultate:
          – insulina rapida, cu un termen de declansare a actiunii de maximum 10 minute si care asigura nevoia organismului pe o durata de 2-6 ore
          – insulina semi-lenta, cu un termen de actiune de aproximativ 30 de minute si o durata de aproximativ 12 ore
          – insulina lenta, cu un termen de actiune de o ora, care dureaza în jur de 24 de ore.Alimentatia Principiile pe care se bazeaza alimentatia diabeticului sunt aparent simple, având în vedere doar doua „reguli de aur”: sa nu creasca sau sa nu scada în mod brutal si excesiv nivelul glicemiei. Concret, acest lucru presupune o grija permanenta (cu timpul transformata în obicei) de a suprima alimentele bogate în zahar cu absorbtie rapida (care cresc brusc glicemia), de a repartiza mesele în mai multe reprize (pentru ca zaharurile continute de alimente sa fie uniform distribuite pe parcursul unei zile) si de a „nu sari peste mese”, caci insulina administrata actioneaza conform retetei si, în absenta hranei, se pot crea dezechilibre metabolice, manifestate prin crize (senzatie de moleseala, tremuraturi, oboseala, lesin, coma). Activitatea fizica Cercetarile au demonstrat fara nici un dubiu ca activitatea fizica are o actiune benefica asu-pra eficacitatii insulinei. Miscarea, indiferent sub ce forma e practicata, participa în mod favorabil la mentinerea unei glicemii normale. Dar atentie! O activitate fizica suprasolicitanta, iesita din comun, poate declansa un dezechilibru, o criza de hipoglicemie.