Exista, dupa cum bine stim cu totii, accidente, boli si nenumarate alte cazuri, în urma carora oamenii sunt nevoiti sa apeleze la proteze atunci cand unul dintre membre a suferit o agresiune. E greu sa accepti aceasta noua situatie, dar e si mai greu sa procuri asemenea proteze. Lumea stiintifica, prin cercetari deloc simple, încearca sa usureze viata celor ce ajung la chirurgia ortopedica.
Romania iese in lume
Unul dintre proiectele ce urmaresc cresterea competentelor romanesti în domeniul chirurgiei ortopedice este si cel ce se refera la alungirea si reconstructia osoasa în hemicondrodiastazis, pseudoartroza si maladia Lobstein. Pentru a se face cunoscuti si pe plan international, este nevoie, sustine directorul proiectului, prof. univ. dr. Gheorghe Burnei, de promovarea programelor de cercetare romanesti, de participarea la sesiuni de comunicari stiintifice nationale si internationale si de organizarea unor manifestari stiintifice cu participare internationala.
Se cunoaste faptul ca unul dintre domeniile vitale ale medicinii îl reprezinta chirurgia ortopedica reconstructiva aplicata în tratamentul diferitelor maladii osoase, cu rasunet functional si estetic, respectiv cele localizate la nivelul oaselor si, in general, al membrelor (humerus, radius, tibie sau femur). Formele sub care pot sa apara aceste malformatii sunt multiple: congenitale sau ca rezultat al unor complicatii post-traumatice, post-infectioase sau paralitice. Tratamentul acestor afectiuni comporta aspecte de ordin functional, social si psihologic.
Tinem pasul cu prezentul
Medicina bazata pe principii moderne, sustin specialistii, are ca obiectiv principal al tratamentului redarea functionalitatii maxime posibile a membrului respectiv în vederea castigarii independentei individului si a integrarii sociale a acestuia. Latura estetica este si ea o mare problema. Poate constitui un punct determinant al perceptiei propriei integritati de catre pacient. Complexitatea din ce în ce mai mare a tehnicilor moderne de recuperare a pacientilor care sufera traumatisme, competitia cu timpul, toate acestea sunt elemente ce caracterizeaza medicina moderna. Scopul principal este realizarea unui maximum de eficienta pentru pacient, cat mai repede posibil, pe bazele cunoasterii aspectelor fizice, mentale si familiale ale pacientilor.
În acest sens, proiectul propus de echipa de cercetatori formata din personalitati de marca de la Universitatea de Medicina si Farmacie „Carol Davila” din Bucuresti, Universitatea de Medicina si Farmacie „Iuliu Hatieganu” din Cluj-Napoca si Institutul de Cercetare Dezvoltare pentru Mecanica Fina promoveaza rezultatele cercetarii romanesti si cuprinde studiile si terapiile inovative în acest domeniu.
Un proiect pentru mileniul trei
Se preconizeaza o mai stransa colaborare stiintifica si tehnica pe termen lung, privind studiile terapeutice si interventiile inovative, urmarind dezvoltarea ulterioara a proceselor esentiale pentru succesul terapiilor noi cu aplicare potentiala în tratarea unor boli si tulburari medicale, utilizarea adecvata a noilor terapii si tehnologii medicale vizand monitorizarea pe termen lung a aspectelor de securitate privind utilizarea noilor tehnologii medicale în domeniul chirurgiei ortopedice, si anume reconstructia osoasa în cazuri de malformatii congenitale, pseudoartroza, osteoporoza, prin utilizarea sistemelor de fixare externe modulare.
Cercetatorii romani initiatori ai acestui proiect doresc punerea în valoare a competentelor si a potentialului de cercetare medicala romaneasca în domeniul chirurgiei ortopedice reconstructive, prin utilizarea fixatoarelor externe modulare în cazuri speciale; a terapiilor inovative, în deviatiile axiale ale membrelor, în alungirea si reconstructia osoasa la bolnavii cu maladia Lobstein, precum si la corectarea unor diformitati complexe osteoarticulare asociate scurtarii membrelor.
*
Studiile de cercetare si de experimentare clinica si de laborator au dus la aplicarea în conceptie proprie a unor terapii inovative si la realizarea unor echipamente specializate care se ridica la nivelul cerintelor internationale din punct de vedere al performantelor. Elasticitatea ansamblului fixator, combinata cu stabilitatea pe care o are, accelereaza procesul de osteogeneza locala si, în consecinta, mareste fixarea solida a osului în timpul corectiilor tratamentului.
Punerea în practica a acestui fixator va duce, cu siguranta, la evitarea amputatiilor urmate de protezare si va elimina astfel dependenta pacientului de dispozitivele de protezare externa pentru tot restul vietii. Va mai trece ceva timp pana ce aceste fixatoare vor putea fi folosite în chirurgia ortopedica. Lumea stiintei avanseaza, iar noi nu trebuie sa ramanem în urma.
IOANA FLORIA
Comentarii