O boala veche de milenii, cu forme complexe, evolutie lenta in timp, „tacuta”, dar care duce la consecinte tragice, continua si astazi sa faca ravagii, tratamentele alopate sau de alta natura dovedindu-se incapabile sa-i faca fata. Iar tara noastra ocupa si la acest capitol un loc fruntas. Imbolnavirile de natura hepatica pot fi sau nu infectioase, ori de natura toxica, nutritionala, alcoolica, hepatitele sunt poate cele mai raspandite afectiuni din lume.
Cercetatorii în biologia moleculara au identificat deocamdata cinci forme de hepatita virala: A, B, C, D si E. Dintre acestea, cea mai raspandita este hepatita de tip A, pe care o face 70-80 la suta din populatie. Este o îmbolnavire putin grava, nu se cronicizeaza si astazi dispunem si de un vaccin împotriva ei. Hepatita A este înca foarte contagioasa, se propaga pe calea manevrarii neigienice a alimentelor si este cunoscuta sub numele de „boala mainilor murdare”.
Hepatitele B, C si D intra toate în acelasi grup, sunt boli grave, cu complicatii periculoase: formele cronicizate, ciroza si cancerul hepatic. Acestea sunt hepatitele cu complicatii grave, pernicioase, care se dezvolta sub stari fulminante, se complica prin coma hepatica pe care o determina si care, în lume, se trateaza numai prin grefa de ficat.
O alta complicatie a acestui grup de hepatite este însasi cronicizarea acestora. Virusul lor ramane în organismul fostilor bolnavi. Acestia vor fi pentru totdeauna purtatori de microbi. Faptul respectiv este depistat numai prin analize de laborator, pentru ca sanatatea fostei persoane bolnave este aparent buna. Alteori însa, tocmai aceste hepatite pot deveni agresive, evolutive si duc în final la ciroza cu ascita, la cancer hepatic ori la hemoragii grave.
In toate cazurile, problema deosebita a hepatitelor o constituie, în lume, cele cauzate de virusii B si C; în vreme ce hepatitele de tip B nu devin cronice decat în procent de 5 la suta, cele de tip C se cronicizeaza în raport de peste 50 la suta. Cel mai frecvent, astfel de bolnavi sunt depistati foarte tarziu, poate abia în faza de ciroza, pentru ca evolutia este lenta: între 5 si 20 de ani.
Referitor la modul de transmitere, hepatitele din categoriile B, C si D au un mecanism comun, asemanator cu cel al virusului HIV, care declanseaza temuta SIDA. Persoanele cu infectie cronica de hepatita B o pot da deci si partenerului sexual. Doua forme de propagare a acesteia sunt prin sange si prin produsele din sange ce nu sunt verificate.
Mai mult, în modul de contaminare verticala, mamele infectate cu virusul B nasc, în procent de 90 la suta, copii posedand deja infectia. La nastere, asemenea copii sunt vaccinati împotriva virusului respectiv o data cu imunoglobulina antivirus B. Copiii acestia au, în mare parte, sansa de a nu se mai infecta pe viitor. Exista si un tratament antihepatic cu interferon, dar el trebuie facut la intervale scurte (un an de zile) nu este usor de suportat si este foarte scump.
In orice situatie, daca un membru al familiei a facut una dintre hepatitele enumerate, se întrerupe urgent toxicul de care bolnavul uzeaza (alcool, droguri), pacientul fiind imediat internat în spital. Pentru prevenirea hepatitelor se recomanda, în primul rand, manevrarea alimentelor si a ustensilelor pentru gatit cu mainile foarte curate, iar lenjeria sa fie întotdeauna bine spalata, oparita si calcata cu fierul încins; în toate situatiile, igiena deosebita se impune a fi pastrata în camera de baie si în mod special în bucatarie.
O atentie deosebita se acorda comportamentului familiei fata de un membru al sau care a contractat o hepatita. Astfel, bolnavul trebuie asezat la pat, pentru ca se stie ca „un icter care se plimba este un icter care dureaza”. Repausul protejeaza ficatul de orice activitate suplimentara, motiv pentru care, în primele doua saptamani de la declansarea bolii, repausul la pat, zi si noapte, este absolut obligatoriu.
Alimentatia trebuie sa fie bazata pe sucuri din fructe, branzeturi proaspete, iar smantana si untul, deocamdata, sa fie înlocuite cu margarina. Cand bolnavul a intrat în convalescenta, grija fata de el trebuie sa fie deosebita. In orele cand nu ramane în pat, acesta se va odihni pe fotolii asezate înspre soare, va citi lecturi usoare si nu va viziona decat emisiuni agreabile, care sa nu-i creeze stari de tensiune.
ADRIAN-NICOLAE POPESCU
Comentarii