„Oceanul planetar” reprezinta, cel putin teoretic, un rezervor urias de materii prime înca nefolosite de om în folosul sau. Industria alimentara estimeaza ca în mileniul urmator apele marilor si oceanelor vor putea asigura anual cel putin 16 kg de proteine pe cap de locuitor, la nivel planetar; industria petrolului se poate lauda deja cu o harta cu puncte de exploatare la mare adâncime, în strafundul apelor marilor si oceanelor; la fel industria de minereuri.
„Oceanul planetar” reprezinta, cel putin teoretic, un rezervor urias de materii prime înca nefolosite de om în folosul sau. Industria alimentara estimeaza ca în mileniul urmator apele marilor si oceanelor vor putea asigura anual cel putin 16 kg de proteine pe cap de locuitor, la nivel planetar; industria petrolului se poate lauda deja cu o harta cu puncte de exploatare la mare adâncime, în strafundul apelor marilor si oceanelor; la fel industria de minereuri…; nu în ultimul rând, farmacologii si terapeutii si-au orientat privirile catre întinderile albastre, în ideea de a gasi materie prima pentru noi medicamente.
Bineînteles, problema nu e noua. De exemplu, untura de peste, extrasa din masa de tesut grasos a morunului, a chinuit copilaria multor generatii din urma, stiut fiind ca aceasta este o mare depozitara de vitamina D, antirahitica. Numeroasele cercetari efectuate de-a lungul anilor si aflate evident în plina desfasurare si în prezent estimeaza ca minimum o jumatate de milion de specii de animale (pesti, moluste, celenterate etc.) si vegetale (alge, bureti, ciuperci etc.) care traiesc în marile si oceanele lumii sunt detinatoare ale unor principii medicamentoase de o mare varietate si importanta pentru viitorul sanogenetic al omenirii.
Înca din secolul trecut s-a lansat ideea ca însasi apa de mare ar fi posesoarea unor proprietati bactericide. Între timp oamenii de stiinta au facut dovada experimentala ca apa marii contine microvibrioni, ce variaza sub raport cantitativ în functie de topografie si anotimp, capabili sa distruga o serie de bacterii patogene, cum ar fi Escherichia coli. O serie de alge, folosite deja în industria cosmetica si alimentara, s-au dovedit capabile de a preveni absorbtia intestinala a strontiului radioactiv, prin formarea în lumenul intestinal a unui gel care absoarbe pur si simplu continutul în cauza si îl elimina prin fecale, eliminând pericolul de îmbolnavire a organismului. Alte alge, prin polizaharidele pe care le contin s-au dovedit utile în tratamentul si profilaxia intoxicatiilor generate de anumiti solventi metalici. Un grup de cercetatori bulgari au extras dintr-o specie de microalge principii active pentru cicatrizarea ranilor. Tot din alge s-au extras principii active antivirale si antibiotice.
Virtuti antibiotice detine si cephalosporina C, extrasa din anumite ciuperci marine, ce paraziteaza diverse alge. Dintr-o serie de pesti, în special din varietatea cunoscuta sub denumirea pestele-luna, s-a extras o toxina extrem de virulenta pe care japonezii o folosesc deja ca anestezic local în special în stomatologie si în tratamentul cancerului. Dintr-o serie de celenterate marine s-a extras o substanta vasoconstrictoare pe care cercetatorii de la Universitatea din Oklahoma (S.U.A.) o considera prima substanta farmacologica capabila sa permita reproducerea pe cale experimentala, pe animale de laborator, a spasmelor coronariene care stau la baza cardiopatiei ischemice. La un alt centru de cercetare din Statele Unite, Marine Biological Laboratory din Woods Hole, s-a constatat ca sângele unei specii de crab – Limulus moluccanus – contine un principiu ce permite detectarea prompta a bacteriilor prezente în sângele uman sau în divesre solutii ce urmeaza a fi perfuzate bolnavilor pe cale intravenoasa, fapt de mare importanta, mai ales pentru îngrijirile postoperatorii si, în ultimul timp, pentru profilaxia SIDA. Numeroase produse marine sunt la ora actuala în faza de cercetare pentru proprietatile anticanceroase pe care le contin. De exemplu, extractul de Ecteinascidia turbinata se pare ca are capacitatea de a inhiba proliferarea celulelor canceroase si de a prelungi viata bolnavilor de leucemie. Experimentele se fac deocamdata pe soareci.
Mare interes au suscitat animalele marine care sufera de diabet, dar care au capacitatea de autovindecare. De asemenea, coralii par sa fie detinatorii unor comori de substante cu virtuti medicinale. Astfel, doua varietati de corali (din Marea Barents si Marea Caraibelor) pot furniza din abundenta prostaglandine, familie de hormoni ce pot influenta favorabil evolutia ulcerului gastro-duodenal si a astmului. De asemenea, alte specii de corali secreta o substanta de mii de ori mai toxica decât veninul de vipera – palicilina – care s-a dovedit utila în prepararea unor medicamente active pentru reglarea tensiunii arteriale si pentru tratamentul anumitor tumori canceroase. Exemplele ar putea continua, dar ideea este una singura: marea se dovedeste o tonica speranta pentru umanitate nu numai din punct de vedere alimentar, mineralogic sau de alt gen, ci si din punct de vedere farmacologic. Si, cum înca numeroase boli invalidante sau fatale nu si-au gasit înca tratamente eficace, e vorba de boli psihice, scleroza în placi, boli de piele, cancer, SIDA etc., nu este exclus ca tocmai aceasta noua ramura a terapeuticii sa le gaseasca rezolvarea.
Cât de complicata este îmbatrânirea?
O enuntare inspirata a lui Aristotel defineste batrânetea ca o „boala naturala”....
Comentarii