Picturi rupestre ale uriasilor?

           Mitul precolumbian al gigantilor din neamul huaris – aparuti si raspânditi din Muntii Anzi – pare sa fie readus in actualitate de studiul unor picturi rupestre de exceptie. Este vorba de desenele (mono si policrome) din zona Muntilor San Francisco si a desertului Vizcaino din peninsula California de Jos (Mexic).

           Mitul precolumbian al gigantilor din neamul huaris – aparuti si raspânditi din Muntii Anzi – pare sa fie readus in actualitate de studiul unor picturi rupestre de exceptie. Este vorba de desenele (mono si policrome) din zona Muntilor San Francisco si a desertului Vizcaino din peninsula California de Jos (Mexic).
           Frapant este faptul ca cele mai vechi desene (realizate cu 2-3 mii de ani i.Ch.) sunt si cele care reprezinta siluete umane uriase, de 2,5 metri inaltime. Cu cât aceste opere de arta (declarate de UNESCO „Patrimoniu al umanitatii”) sunt mai recente, cu atât dimensiunile lor se apropie de realitatea contemporana. Pe de alta parte, o caracteristica la fel de enigmatica este pozitionarea acestor picturi la inaltimi de pâna la zece metri, pe peretii grotelor si ai canioanelor desertificate.
          
           OGLINDA FIDELA A REALITATII SAU METAFORA.
          
           Intrebarile ramase inca fara un raspuns cert se refera la controversatul raport geometric intre dimensiunile animalelor (terestre si marine), reprezentate aproape de marimea lor obisnuita, si cele ale oamenilor (a caror pozitie imploratorie a mâinilor sugereaza a fi samani – preoti, intermediari ai zeilor). Sa fi fost vorba, acum 5 mii de ani, de o credinta, inca vie, in suprematia spiritelor unor giganti, vechi colonizatori ai acelor locuri? Daca n-ar exista uriasi si in „Geneza” biblica si „Apocrifele lui Enoh”, in miturile scandinave sau grecesti, atunci putea spune ca siluetele respective au fost deformate doar pentru a fi vazute de departe si a indica locul unor ritualuri. Dar ele ar putea fi rezultatul venerarii nu unor spirite, ci al unei populatii cotropitoare mai evoluate si considerate, din acest motiv, ca fiind jumatate zei, jumatate oameni. Astfel, talia neobisnuit de mare se refera fie la o realitate fizica, fie la transpunerea metaforica, prin desen, a unei veneratii profunde. Dar nu putem respinge total ideea existentei uriasilor antediluvieni, caci „arheologia legendelor” ne dezvaluie mereu ca imaginatia inaintasilor nostri pleaca de la fapte reale.