Accidentele rutiere, indiferent de gravitatea lor, au intre cauzele principale nu doar oboseala conducatorului auto ori conducerea sub influenta alcoolului, ci si folosirea anumitor medicamente care pot influenta decisiv capacitatea soferului de a tine vehiculul sub control; evident, in conditiile stapanirii depline a propriilor reflexe. Aproximativ 10% din totalul evenimentelor rutiere au la origine perturbarile induse de medicamente, care pot fi foarte diversificate: tulburari ale vigilentei (cele mai raspandite in domeniul despre care vorbim), tulburari de atentie, de comportament (euforie anormala), ale perceptiei pericolelor de pe drumurile publice. Alte medicamente influenteaza calitatea vederii sau a campului vizual, iar unele pot actiona intr-un plan secundar asupra starii de echilibru ori a functiei cardio-vasculare.
Efectele diferitelor medicamente sunt, evident, variabile in functie de dozele utilizate, ca si de sensibilitatea individuala a fiecarei persoane sau de posibilele interactiuni ale produselor farmaceutice respective, aspect din pacate ignorat in cele mai multe cazuri, atat de pacientul conducator auto, cat si de medicul curant. In acest sens, cele mai periculoase medicamente pentru conduita la volan sunt hipnoticele si sedativele, anestezicele, neurolepticele, anxioliticele medicamentele oftalmologice, antiepilepticele si analgezicele. Pe un plan inferior din acest punct de vedere, totusi periculoase sunt medicamentele pentru diabetici, antidepresivele, antiparkinsonienele, antialergicele, cele care combat greata si voma, iar nepericuloase din perspective analizata aici sunt considerate unele medicamente folosite impotriva gripei si tusei, unele oftalmologice, analgezice, antivomitive, analgezice sau antialergice.
Majoritatea produselor farmaceutice cu efecte neuropsihice presupun uneori o sedare sau o tulburare a vigilentei, alteori perturbarea functiilor cognitive, tulburari motorii cum ar fi tremuraturile si miscarile anormale, necontrolate. Pe de alta parte, anxioliticele (care combat anxietatea, deconecteaza) au capacitatea de a diminua perceptia pericolului iminent sau de a intarzia reactia la o situatie de urgenta, efectele fiind, in mod evident, mult amplificate de consumul simultan de alcool sau de alte substante psihoactive, cum sunt drogurile, fie ele "usoare" ori din categoria "hard".
Daca asemenea aspecte nu constituie chiar o surpriza pentru majoritatea conducatorilor auto, dimpotriva, putini sunt constienti de efectele adverse ale antidepresivelor, care pot induce o somnolenta sau deficit cognitiv (euforie anormala), ori ale antalgicelor (care calmeaza durerea). Chiar si unele medicamente noi impotriva migrenelor pot induce o somnolenta confundata de obicei cu efectele directe ale crizei de cefalee. Un aspect particular il reprezinta tratamentele antidiabetice, care pot determina o scadere brusca a zaharului din sange insotita uneori de pierderea cunostintei. La fel, antialergice de generatie mai veche pot induce tulburari neurologice.
Considerate inofensive din perspectiva vigilentei la volan, unele siropuri contra tusei sau contra simptomelor de rinofaringita pot provoca tulburari de atentie si de vedere, la fel ca multe alte medicamente utilizate pentru a combate greata opri voma, care sunt de fapt derivate ale neurolepticelor (cu actiune sedativa asupra sistemului nervos). Si medicamente cu uz local, oftalmologice, pot induce tulburari de vedere, efecte nedorite asupra ritmului cardiac si deci o conduita periculoasa, neconstientizata ca atare in prealabil, a conducatorului auto. Foarte util in ideea celor aratate mai sus este un nou sistem de atentionare asupra consumului de medicamente, cu amplasare de-a lungul arterelor rutiere din unele tari occidentale. Astfel, nivelul 1 (galben) avertizeaza: "Fii prudent! Nu conduce masina fara sa citesti prospectul medical!"; nivelul 2 (portocaliu): "Fii foarte prudent! Nu conduce fara avizul unui specialist in probleme de sanatate!"; nivelul 3 (rosu): "Atentie, pericol: nu conduce! Pentru a te urca din nou la volan, cere avizul unui medic!".
In toate situatiile – oricat de "ciudat" ar parea la noi acest imperativ – este necesar si util sa se abordeze subiectul respective cu medicul curant sau cu farmacistul, pentru ca persoana in cauza sa se asigure ca utilizarea de medicamente nu influenteaza negativ conduita la volan. In caz contrar, insasi propria viata, dar si vietile altor persoane pot fi puse in pericol, iar realitatea cotidiana confirma acest lucru.
ADRIAN-NICOLAE POPESCU
Comentarii