Meningita si conjunctivita sau despre importanta igienei (2)

    
     – Cam cât dureaza si cum se desfasoara analizele pe care le efectuati la Institutul Cantacuzino?    
     – Izolarea si identificarea serotipului este o operatie foarte migaloasa si laborioasa, care dureaza cel putin 3 saptamâni – in medie, intre 3 – 5 saptamâni. De ce? In primul rând se recolteaza probe de la cazurile de boala, inclusiv lichid cefalo-rahidian (atunci când au loc cazuri de meningita).
    
     – Cam cât dureaza si cum se desfasoara analizele pe care le efectuati la Institutul Cantacuzino?    
     – Izolarea si identificarea serotipului este o operatie foarte migaloasa si laborioasa, care dureaza cel putin 3 saptamâni – in medie, intre 3 – 5 saptamâni. De ce? In primul rând se recolteaza probe de la cazurile de boala, inclusiv lichid cefalo-rahidian (atunci când au loc cazuri de meningita). Toate acestea se inoculeaza pe 2 sau chiar 3 linii celulare – culturi de celule crescute in laborator. Fiecare asemenea inoculare se urmareste 6 sau 7 zile, dupa care se face o a doua trecere, cu o noua cultura de celule. In general, pentru a putea spune ca nu exista virus, este nevoie de trei asemenea treceri. Daca avem norocul sa observam virusul din prima trecere, atunci din cultura respectiva se face o suspensie care se pune in contact cu seruri specifice care au calitatea de a neutraliza virusul respectiv, de a-l impiedica sa produca leziuni si in felul acesta se poate identifica cu care din cele 60 de tipuri ai de a face. Daca se intâmpla – cum a si fost cazul- sa ai de-a face cu mai mult decât un singur tip de virus, atunci tipizarea este extrem de complexa si dureaza ea insasi 2 saptamâni. Din punctul de vedere al bolnavului si al medicului, nu este insa foarte important de stiut tipul virusului si nici familia cu care ne confruntam. Aceasta pentru ca nu exista un tratament specific, antiviral, nici prevenire specifica. In fata meningitei virale (care, sper ca acum majoritatea cititorilor nostri stiu ca ea reprezinta o forma usoara de imbolnavire, fara complicatii si in general fara mortalitate) medicii stiu ca ea se vindeca cu tratament antiinflamatoriu, antipiretic (contra febrei) si cu un regim alimentar de crutare.    
     – Izolare?    
     – Izolarea – asa cum am vazut la televizor – nu prea se realizeaza, având in vedere cât de multi pacienti sunt intr-un salon. Asa ca ne intrebam daca virusurile descoperite de noi nu cumva uneori sunt „pescuite” in spital…    
     – Mai puteti reveni asupra cailor de transmitere si sa ne precizati daca acesta se poate face prin obiecte?    
     – Pentru a se transmite, virusul eliminat pe cale fecala de o persoana trebuie sa infecteze mâinile unei alte persoane sau obiecte de utilitate imediata – chiar jucarii, in cazul copiilor, lenjerie etc. De aceea am spus ca el se transmite cel mai usor in aceeasi familie. In nici un caz nu se poate vorbi despre transmiterea prin marfuri, de exemplu. Oricum, in exterior virusul nu persista foarte multa vreme! Nimeni dintre virologi nu ia in consideratie ca serioasa transmiterea prin alimente, de pilda. A fost la un moment dat o falsa alarma, stârnita de supraevaluarea gravitatii epidemiei in mass-media noastra, fapt preluat si de… concurenta. La noi au venit destul de ingrijorati cei care se ocupa de colectarea si expedierea mierii de albine – stim insa foarte bine ca albinele umbla pe flori, nu prin alte parti! Alertata de valurile facute, a venit o echipa de virologi din Germania, unii dintre ei lucrând chiar la Oficiul pentru Protectia Consumatorului, ca sa vada situatia de la noi si sa verifice stirile privind pericolul transmiterii virusului meningitei prin produse venite din România. Vazând modalitatile de supraveghere epidemiologica si constatând ca este vorba doar de enterovirusuri, au plecat asigurati si… a scapat de pericol si exportul românesc.    
     – Este deci necesar de precizat din timp caracteristicile unei epidemii, pentru a nu degenera si in alte domenii decât cel al sanatatii.    
     – Au mai fost asemenea alarme: vacile turbate, dioxinele si altele. Este destul de greu de trasat o linie de demarcatie intre realitatea stiintifica a riscurilor si interesele de alt ordin.    
     – Se afla inca in actualitate si o alta boala, conjunctivita. Putem tine sub control virusul sau?    
     – Pentru a raspunde, sa ne mai intoarcem putin la meningita. Circulatia virusurilior poate fi ingreunata daca se respecta niste reguli foarte stricte de higiena personala. In general, atunci când se discuta o epidemie si masurile ce trebuie luate, exista tendinta de a cauta vinovati si de a-i arata cu degetul. In cazul epidemiei de enterovirusuri, vinovati sunt cei care sunt mai mult sau mai putin certati cu sapunul. Nu este neaparat vorba de saracie, pentru ca exista oameni saraci dar foarte curati, dupa cum exista bogati care… nu prea se au bine cu sapunul. Tendinta fie de a politiza, fie de a pune in cârca institutiilor medicale raspândirea acestor virusuri este… exagerata. Ei bine, acelasi lucru este valabil si pentru virusul care produce conjunctivita. In cazul lui, asa cum par a sta lucrurile (cum am incercat sa-l cultivam, dar fara succes, si incepem acum sa-l investigam o data cu sosirea trusei de diagnostic prin metode moleculare), este vorba de un adenovirus, la care transmiterea se face prin apa contaminata, deci in bazine, stranduri etc., fie prin degete murdare, prosoape, batiste… Diseminarea se face foarte usor. Si, ca si la meningite, elementul cel mai important, esential mai ales intr-o familie in care a aparut un caz de conjunctivita, este igiena PERSONALA STRICTA, folosirea câte unui prosop pentru fiecare membru al familiei etc.    
     Si, evident, prezentarea la medic la primele simptome!