In societatea de azi, aproape ca nu exista casa fara o mica farmacie proprie. Este asa-zisa „farmacie a casei”, denumire care se foloseste în tara noastra începând din anul 1846 când, într-o publicatie din acea vreme, intitulata „Doctorul de casa”, a fost lansata si aceasta notiune.
In societatea de azi, aproape ca nu exista casa fara o mica farmacie proprie. Este asa-zisa „farmacie a casei”, denumire care se foloseste în tara noastra începând din anul 1846 când, într-o publicatie din acea vreme, intitulata „Doctorul de casa”, a fost lansata si aceasta notiune. Obiceiul de a pastra în locuinta „leacuri” pentru a fi utilizate la nevoie contra colicilor, taieturilor, arsurilor, durerilor de stomac, sângerarilor, insomniilor etc. exista însa din timpuri stravechi. Numai ca „leacurile” de demult se bazau exclusiv pe plante. S-a întâmplat însa ca, pe masura ce medicina a evoluat iar industria farmaceutica s-a dezvoltat cu o rapiditate uimitoare, mica farmacie a casei sa înceapa nu doar sa-si diversifice continutul, ci chiar sa tinda sa se transforme într-un mini-depozit de produse far-maceutice, la care membrii familiei sa poata apela la orice ora din zi sau din noapte, fara sa mai consulte medicul, convinsi ca se pot trata si singuri de vreme ce au la îndemâna un întreg arsenal terapeutic. Paradoxal, s-a ajuns în prezent ca educatia pentru sanatate sa nu mai pledeze pentru impunerea ideii ca în fiecare locuinta trebuie sa existe o „farmacie a casei”, ci pentru constientizarea riscurilor pe care medicamentele le prezinta când sunt pastrate si folosite incorect.Dotarea ideala? Strictul necesar Desigur, câteva produse farmaceutice sunt absolut obligatorii în mica farmacie a casei: spirtul medicinal, tinctura de iod, praful de sulfamida, pansamen-tele sterile, fesile de tifon pentru pansatul ranilor, leucoplast, plasture, un spray sau un unguent pentru calmarea arsurilor superficiale sunt deosebit de necesare. Chiar si câteva dintre medicamentele propriu-zise trebuie avute în casa: antinevralgic, algocalmin, aspirina, paracetamol, laxative usoare, lizadon (contra spasmelor dureroase), un dezinfectant pentru gât (de exemplu, albastru de metilen), o solutie pentru frictii (Diana), picaturi pentru nas (Rinofug). La acestea, se mai adauga câteva ceaiuri cum ar fi cel de menta, musetel, tei etc. si, bineînteles, termometrul. Somniferele, tranchilizantele, antibioticele, atât de frecvente azi în majoritatea locuintelor, nu au în schimb ce cauta în mica farmacie a casei. Avân-du-le la îndemâna, omul este tentat sa le foloseasca din proprie initiativa sau la îndemnul altor persoane fara competenta medicala, dar care pretind ca stiu ce trebuie facut în orice problema de sanatate.Antibioticele pot dauna Iata doar câteva dintre posibilele tulburari – demne de luat în seama – declansate de folosirea abuziva si incorecta a antibioticelor: distrugerea florei intestinale, aparitia de afte în cavitatea bucala, arsuri gastrice, tulburari de coagulare a sângelui, manifestari toxice renale si hepatice, fenomene alergice grave care pot merge pâna la soc mortal, stari de depresie sau excitatie, confuzie, accese epileptiforme, delir, inflamatia capului, gâtului sau membrelor, anemii, paralizii, slabirea sistemului imunitar etc..
În multe tari se apreciaza ca utilizarea extinsa a antibioticelor a dus la o alergizare a cel putin 10% din populatie. În plus, cercetarile medicale sustin ca 3/4 sau chiar 4/5 din tratamentele exagerate cu antibiotice sunt inutile. De aceea chiar medicii recomanda cu insistenta sa nu se pastreze antibiotice în casa si, mai ales, sa nu se apeleze la ele fara nici un discernamânt, pentru orice acces de tuse, durere în gât sau raceala banala. Desi antibioticele pot fi cumparate oricând de la farmacie, ele trebuie utilizate numai atunci când medicul le recomanda. Nu închideti ochii la… somnifere Pentru persoanele care resimt mai accentuat stressul cotidian sau care sufera de insomnii, numai gândul ca nu au stocuri de tranchilizante si de somnifere în casa le creeaza o stare de panica. Dar, pe de alta parte, având în farmacia casei tot felul de droguri, sunt tentate ca la cea mai mica suparare, indispozitie sau insomnie sa apeleze la acestea si astfel, treptat, ajung la dependenta fata de ele. E drept, la început, aceste medicamente dau o stare de linistire, o usoara indiferenta fata de nemultumirile sufletesti si de situatiile dificile ce trebuie înfruntate, dar, cu timpul, sunt eficiente numai prin cresterea dozei sau devin total ineficiente. În paralel, încep sa dea tulburari gastrointestinale, cardiorespiratorii si sangvine, au impact negativ asupra celulelor ficatului si pot chiar sa agraveze starile psihice de disconfort sau nevroza, accentuând starea de neliniste si insomniile. Asa ca e de preferat sa se încerce înlocuirea medicatiei linistitoare cu un regim de viata în care sa se rezerve timp si plimbarilor în aer liber, gimnasticii, întâlnirilor cu prietenii, lecturii, iesirilor la cinematograf, teatru sau orice alt gen de spectacol. Deci, nici tranchilizantele si somniferele, nerecomandate de medic în urma stabilirii unui diagnostic cert, nu au ce cauta în mica farmacie a casei sau, altfel spus, în viata de zi cu zi. Medicamentele, sursa de accidente Riscul pastrarii unor medicamente neindicate de medic în farmacia casei consta nu numai în tentatia, transformata pâna la urma în obicei, de a le folosi tot timpul, ci si în producerea unor accidente – cu posibile urmari tragice – ca urmare a învechirii lor sau a administrarii neadecvate prin încurcarea ambalajelor. Statisticile demonstreaza ca nu sunt putine cazurile de otraviri (chiar mortale) cu tablete de somnifere confundate cu tablete de bicarbonat sau vitamine. De aceea, se insista ca toate medicamentele vechi, greu de identificat, fara ambalajul original, sa nu fie pastrate în farmacia casei, ci aruncate, iar medicamentele care se reiau în cadrul unui tratament ce impune pauze sa fie pastrate în ambalajul original sau în cutii, pliculete etc., etichetate cu denumi-rea produsului, pentru a evita folosirea lor gresita. În privinta locului de pastrare a medicamentelor din farmacia casei – fie numai a celor curente si obisnuite, fie a celor indicate de medic la un moment dat – e bine sa se tina seama de doua aspecte. Primul se refera la pastrarea lor ordonata, într-un loc destinat exclusiv acestora: dulapior, noptiera, sertar etc. unde sa poata fi gasite usor de adult, dar la care copiii sa nu aiba acces. Amplasarea dulapiorului la înaltimea la care copilul sa nu ajunga este o idee buna, dar adeseori insuficienta, deoarece copiii, mânati de curiozitate, gasesc o metoda sa ajunga la „locul misterios”. De aceea se recomanda cu insistenta ca medicamentele sa fie pastrate într-un dulapior sau sertar ce pot fi încuiate cu cheia. Cel de-al doilea aspect este legat de locul unde e bine sa fie amplasat dulapiorul cu medicamente. Desi, multa vreme s-a spus ca ideal este sa fie amplasat în baie, nu acesta este locul cel mai potrivit. Medicamentele nu trebuie tinute la lumina, caldura si umiditate. Asadar, e de preferat noptiera sau un sertar sau un compartiment închis al unui dulap din dormitor sau din orice alta camera a locu-intei. Evident, care se pot închide cu cheia, daca în casa exista copii. Cel mai simplu pentru a fi precauti în ceea ce priveste achizitionarea, pastrarea si folosirea medicamentelor este sa ne amintim din când în când cuvintele pe care prof.dr. Teodor Ilea, nume de referinta al medicinii românesti, le repeta, când era vorba de folosirea produselor farmaceutice: „medicamentul nu trebuie sa provoace suferinta”.
Importanta miscarii în gestionarea diabetului
Activitatea fizica regulata constituie un element important în gestionarea sanatatii generale si...
Comentarii