Misterele unei treimi din viata

          Somnul protectorul nostru tacut
          
          Nimic nu este mai epuizant decât o noapte fara somn. Somnul reprezinta o halta între doua zile obositoare, el este cel care atenueaza durerile bolnavilor, tot el asterne uitarea peste problemele cotidiene sau întrerupe pentru câteva ore suferinta psihica insuportabila provocata de cine stie ce necazuri.

          Somnul protectorul nostru tacut
          
          Nimic nu este mai epuizant decât o noapte fara somn. Somnul reprezinta o halta între doua zile obositoare, el este cel care atenueaza durerile bolnavilor, tot el asterne uitarea peste problemele cotidiene sau întrerupe pentru câteva ore suferinta psihica insuportabila provocata de cine stie ce necazuri… De aceea nici o fiinta nu se poate dispensa de acest pretios protector al vietii.
          
          Spre deosebire de oameni, animalele dorm o mare parte din viata lor si nu sufera de insomnii, din instinct stiind ce trebuie sa faca pentru a-si asigura aceasta nevoie. Fiintele umane cunosc oare la fel de bine care sunt conditiile pentru un somn bun? Rezolvarea insomniei este ea întotdeauna de competenta medicului de la care se asteapta nu atât recomandari cât mai ales somnifere? Chiar medicii sunt cei care spun ca, daca ar fi asa, pe lume ar exista numai insomniaci, deoarece în „compozitia” insomniei intra ca ingredient principal o parte din personalitatea fiecaruia care, în mod inconstient si împotriva vointei, alege varianta de a nu dormi. De ce aceasta optiune? Pentru a raspunde la întrebare trebuie sa ne amintim pe scurt care este de fapt „regula generala” a somnului normal.
          
          Alchimia simturilor
          
          Oamenii, ca de altfel si majoritatea animalelor, ziua se mentin în stare de veghe, iar noaptea dorm. Insomniacii în schimb, ziua vegheaza sperând ca noaptea vor dormi. Când vine seara, majoritatea persoanelor, indiferent cât sunt de ocupate, se simt cuprinse de o oboseala combinata cu dorinta de a dormi. O data ajunsi în pat, majoritatea oamenilor simt o despovarare de greutatea propriului corp si o senzatie de relaxare a tuturor muschilor. Psihicul se destinde si el la gândul ca ziua cu toate obligatiile ei s-a încheiat si ca urmeaza câteva ore bune de iesire din peisajul si stresantul ritm cotidian. Dupa putin timp adorm. Somnul propriu-zis nu se instaleaza însa dintr-o data, ci printr-o etapa premergatoare. Simturile, care asigura relatia permanenta cu mediul înconjurator, încep sa-si diminueze vigilenta, cedând unul dupa altul. O sursa de lumina slaba, de exemplu, si care nu apare în mod brusc si brutal, nu mai este perceputa de catre ochi, dupa cum nici zgomotele slabe si continue sau familiare nu mai sunt auzite. Nici modificarile de temperatura nu sunt sesizate decât în cazul în care se face prea frig sau prea cald. Simturile, ca si gândurile, sunt atenuate, nu însa total deconectate. La un stimul mai pregnant, „picatura” de somn de pe gene poate sa dispara, organismul cu toate simturile si capacitatea lui de a rationa fiind gata sa raspunda. Daca nu apare însa nici un element de disconfort, organismul se simte în deplina siguranta, asa ca dupa câteva ore se instaleaza cea de-a treia etapa a somnului, când atinge cea mai mare profunzime. Organismul intra într-o stare comparabila cu inconstienta, stimulii exteriori aproape ca nu mai sunt perceputi. Dar aceasta faza a somnului foarte profund nu dureaza foarte mult, ci doar între câteva minute si o ora. Apoi, se declanseaza iesirea din somnul profund, mecanismul derulându-se în sens invers. Potrivit opiniei cercetatorilor, auzul se trezeste primul, sunetele fiind percepute în somn, dar ignorate printr-o decizie a subconstientului. Dupa sase-opt ore de somn, majoritatea persoanelor se trezesc odihnite. Cu vise frumoase sau nu, chiar si cu mici imperfectiuni ale somnului datorate, de exemplu, unor zgomote pasagere, noaptea a asigurat totusi organismului odihna necesara.
          
          Creierul nu doarme
          
          Oricât de profund este somnul unei persoane, simturile, fie ele oricât de atenuate ca grad de perceptie, nu dorm adânc, continuându-si rolul de santinele ale organismului. Tocmai aceasta este una dintre cauzele insomniei: persoanele cu simturile „mai ascutite” în timpul somnului, resimt mai usor cea mai mica sursa de disconfort si reactioneaza, trezindu-se. De aceea, cei ce se plâng de insomnie trebuie sa-si asigure conditii optime de odihna nocturna si totodata sa-si educe simturile sa renunte la „pânda” celor mai inofensive semnale ce vin din exterior. Aceeasi educatie trebuie facuta si gândurilor angoasante, în sensul amânarii lor pentru… a doua zi. În general, când îngrijorarile se resimt ca fiind coplesitoare, împovaratoare pentru psihic, somnul este considerat cel mai bun medicament. Energia, forta dobândita prin somn ajuta mult la depasirea momentelor de impas.
          
          In bratele lui Morfeu
          
          Mecanismul si repercusiunile somnului asupra organismului constituie un subiect permanent de cercetare al oamenilor de stiinta. Prin diferite metode, acestia au reusit sa mentina în stare de veghe un subiect timp de 200 de ore. În acest rastimp, i-au recoltat prize de sânge, care au fost supuse examenelor de laborator. Constatarea a fost ca în sânge a aparut o substanta care nu exista înainte ca subiectul sa fie supus acestui experiment dur. Au denumit-o „hipno-toxina” – fiind vorba de o substanta pe care organismul nu o produce în conditii normale, ci doar când este foarte obosit, tinta principala a acestei toxine fiind creierul. Din momentul în care subiectul adoarme, hipno-toxina si actiunea ei dispar. Concluzia acestui studiu este urmatoarea: somnul nu este consecinta unei intoxicatii a celulelor nervoase de la nivelul creierului, ci o modalitate de prevenire a acestei intoxicari. Cu alte cuvinte, somnul nu trebuie considerat o cale de a înlatura oboseala (si toxina), ci o cale de a evita oboseala. Asa se explica si faptul ca atunci când suntem prea obositi, se întâmpla sa nu putem dormi.