Misterul creierului uman

          Efectul Placebo o pacaleala eficace
          
          Efectul Placebo consta în vindecarea bolii prin simplul fapt ca pacientul crede ca i se administreaza un tratament medicamentos deosebit de eficace, când de fapt lui i se dau niste pastile fara nici un fel de efect asupra maladiei respective. Si totusi, simpla convingere a pacientului ca „tratamentul” îl ajuta determina creierul sa produca substante utile procesului de vindecare.

          Efectul Placebo o pacaleala eficace
          
          Efectul Placebo consta în vindecarea bolii prin simplul fapt ca pacientul crede ca i se administreaza un tratament medicamentos deosebit de eficace, când de fapt lui i se dau niste pastile fara nici un fel de efect asupra maladiei respective. Si totusi, simpla convingere a pacientului ca „tratamentul” îl ajuta determina creierul sa produca substante utile procesului de vindecare. E sigur ca aceasta este explicatia?
          
          Da, pentru ca rezultatele unor cercetari de ultima ora au adus probe de netagaduit. Dovezile se bazeaza pe „filmarea” creierului (de fapt prin tomografie computerizata – PET scan) si apartine unei echipe de cercetatori canadieni din Vancouver care au reusit sa vada ce se petrece în creierul unui pacient care crede ca ia un medicament care îi face bine.
          Subiectii pe seama carora s-a efectuat acest studiu erau persoane atinse de maladia Parkinson – o tulburare neurologica provocata de pierderea într-o anumita regiune a creierului (denumita striatum) de neuroni care au rolul de a produce un neurotransmitator – dopamina. Cercetatorii au injectat unora dintre pacienti un medicament (apomorfina) care înlocuieste dopamina absenta iar altora o simpla solutie placebo, un fel de apa sarata. Surpriza: când pacientii au fost injectati cu solutia placebo, creierul a început sa elibereze dopamina în regiunea afectata, ca si cum medicamentul ar fi avut un rol activ. Asadar, creierul, convins ca este ajutat sa se vindece, a reprodus el însusi actiunea stimulatoare a actiunii „medicamentului”.
          
          Depresia – atenuata printr-o „minciuna”
          
          Un alt studiu, similar celui realizat de cercetatorii din Vancouver a fost derulat de un grup de medici de la Universitatea din San Antonio (Texas – SUA). Folosind tot tehnica PET scan, cercetatorii texani au observat creierul a 17 pacienti care sufereau de depresie marcanta. O parte dintre ei au primit un medicament antidepresiv (Prozac), iar ceilalti au fost „tratati” cu un placebo. Dupa sase saptamâni, opt pacienti au înregistrat o vadita ameliorare a bolii; patru dintre ei apartineau grupului placebo. Tomografia a aratat ca la acesti patru pacienti creierul prezenta modificari similare celor care fusesera tratati cu Prozac. Aceste modificari au constat pe de-o parte în activarea procesului metabolic în diferite regiuni ale cortexului cerebral – sediul gândirii (cortexul prefrontal, cortexul inferior parietal etc.) iar pe de alta parte în diminuarea activitatii zonelor cerebrale responsabile cu emotiile (hipotalamus). Totusi, schimbarile înregistrate la nivelul creierului au fost mai accentuate la pacientii tratati cu Prozac.
          
          Durerea – mintita cu pastile inactive
          
          Rezultate de-a dreptul spectaculoase au obtinut si cercetatorii de la Institutul Karolinska din Stockholm care au studiat efectul placebo asupra durerii. Experimentul a fost efectuat astfel: medicul a ars superficial dosul mâinilor unor participanti voluntari la cercetare, apoi a administrat unora un medicament anti-durere – un derivat al morfinei – în timp ce altora le-a dat un simplu placebo. Ce s-a observat în creierul pacientilor? Indiferent din care grup faceau parte, pacientii reactionau la fel, aceleasi zone cerebrale se activau dupa administrarea medicamentelor reale sau false. Rezultatul? Creierul pacientilor s-a mobilizat la fel pentru a atenua durerea provocata de arsura, el însusi a mobilizat reteaua care ar fi trebuit sa fie stimulata doar de morfina si a produs o substanta ce pare a fi similara opiaceului (endorfine), atenuând suferinta. Dovada ca asa stau lucrurile? A fost suficient ca unor pacienti sa li se administreze o substanta care blocheaza producerea si actiunea naturala a opiaceelor pentru ca durerea sa reapara.
          
          Sigur ca toate aceste constatari nu mai pot fi puse la îndoiala, dar, din pacate, oamenii de stiinta nu au reusit înca sa explice si mecanismele prin care încrederea pacientului într-un medicament declanseaza o serie de procese biochimice, în mod evident cu efect de ameliorare sau chiar de vindecare a bolii.