Nici o fata umana nu seamana cu alta

  
     Specificam în articolul trecut, intitulat „Despre marele pigment al vietii”, ca viata si produsele ei – oamenii, plantele si animalele – ni se prezinta într-o uluitoare si extraordinara gama de varietati. Tot în articolul trecut mai afirmam ca nu se aseamana floare cu floare când este vorba de specii diferite – si ce enorma variabilitate exista în acest domeniu! – situatie pe care nu o întâlnim însa în cazul omului, unde nu se aseamana fata cu fata, desi oamenii fac parte din aceeasi specie.
  
     Specificam în articolul trecut, intitulat „Despre marele pigment al vietii”, ca viata si produsele ei – oamenii, plantele si animalele – ni se prezinta într-o uluitoare si extraordinara gama de varietati. Tot în articolul trecut mai afirmam ca nu se aseamana floare cu floare când este vorba de specii diferite – si ce enorma variabilitate exista în acest domeniu! – situatie pe care nu o întâlnim însa în cazul omului, unde nu se aseamana fata cu fata, desi oamenii fac parte din aceeasi specie.
        
     Niciunde pe Pamânt nu exista atâta variabilitate ca în domeniul fapturii umane, si asta mai ales în teritoriul atât de limitat al acestei fapturi ce revine fetei, pe buna dreptate identificata de un scriitor german din secolul al XVIII-lea, G. Chr. Lichtemberg, cu suprafata cea mai pasionanta a Pamântului. Într-adevar, nu se aseamana în mod perfect fata cu fata, dar nici una din miliardele de fete care ne-au precedat ca si din acelea care vor veni. Si totusi, oasele care alcatuiesc relieful fetei sunt doar 14 la numar, dintre care sase sunt perechi si, cu toate acestea, câta varietate exista pe micul teritoriu al fetei! De asemenea, nici muschii fetei si ai mimicii nu sunt prea numerosi. Si totusi, câta varietate exista în figura umana care face ca fiecare dintre noi – si suntem împreuna aproape sase miliarde de pamânteni – sa reprezinte un unicat. Doar acest argument este suficient pentru faptul ca fiecare individ reprezinta într-adevar, un unicat al Naturii. Într-adevar chipul se constituie în aria mica si limitata din organism unde însemnele somatice ale individualitatii îsi gasesc un domeniu infinit de realizare. Statisticile ne demonstreaza, chiar în cazul gemenilor, ca nu exista nicicând o asemanare perfecta, pâna la suprapunere totala. Din acest punct de vedere putem fi absolut siguri ca populatia Terrei se constituie nu numai din aproape sase miliarde de indivizi, ci si din tot aproape sase miliarde de fete diferite. Plecând de la aceasta unica realitate, absolut socanta si incredibila, putem afirma, fara teama de a gresi, ca fata reprezinta cea mai mare performanta a naturii pe linie de variabilitate. Pe buna dreptate se întreba, fireste uimit, genialul precursor al iluminismului, filosoful francez Bernard de Fontenelle: „Care o fi secretul naturii de poate varia în atâtea feluri un lucru atât de simplu ca figura umana, ca fata deci?” Într-adevar, fata ne individualizeaza pâna-ntr-atât, încât aproape ca numai ea ne asigura Eul. Astfel stând lucrurile, putem fi siguri ca scriitorul francez François Mauriac nu exagereaza deloc identificând fata cu un autentic miracol. Si, cu adevarat, asa stau lucrurile, din moment ce, tot dupa cum acelasi Mauriac ne asigura, nici o fata umana, din toate câte exista si din toate câte au existat vreodata, nu reproduce pe o alta. Si, mai mult decât atât, nu numai ca nu se gasesc în lumea asta mare doua chipuri absolut identice, dar nu exista nici o singura fata care sa reproduca exact, trasatura cu trasatura, vreunul din miliardele de chipuri care ne-au precedat. O fiinta umana este, dupa cum vedem, trasa într-un exemplar unic, niciodata reprodus, de când lumea este lume.