In cele mai multe cazuri, apare in copilarie sau dupa varsta de 60 de ani, prin urmare in perioade ale existentei cand organismul uman este deosebit de vulnerabil la agresiunile pe corpul fizic si pe mental. Vorbim despre epilepsie, care este o dereglare a sistemului nervos, producand descarcari bruste si intense de activitate electrica in creier. Aceasta activitate electrica anormala de la nivelul creierului se manifesta clinic prin convulsii care afecteaza controlul miscarii, al vorbirii, al vederii sau chiar al starii de constienta. Persoanele cu epilepsie au convulsii repetate, care apar de-a lungul vietii si care, fara tratament corect, devin mai severe si mai frecvente in timp. Cel mai adesea, tratamentul implica administrarea zilnica a unor medicamente specifice.
Factori de risc mai frecventi
Medicii specialisti sunt unanim de acord ca nu toti pacientii care au convulsii au si epilepsie. Uneori, accesele sunt rezultatul unui traumatism, al unei agresiuni sau al altor boli, fara legatura cu epilepsia. In aceste cazuri, persoana nu mai are crize odata ce a disparut cauza care le provoca. Prin urmare, epilepsia este o dereglare cronica, pe termen lung, care cauzeaza crize convulsive repetate in absenta tratamentului, dar, uneori, chiar in urma tratamentului. Desi epilepsia este adesea urmarea altor boli, de cele mai multe ori cauza este necunoscuta. Epilepsia incepe adeseori in copilarie sau dupa varsta de 60 de ani, dar se poate dezvolta la orice varsta.
Factorii care cresc riscul de a face epilepsie, cel mai frecvent intalniti, sunt urmatorii: – existenta unor cazuri de epilepsie in familie (predispozitie genetica); – o rana serioasa la cap (fractura unui os al craniului sau o leziune a creierului) cu pierderea cunostintei sau cu amnezie pentru mai mult de 24 de ore – cu cat leziunea este mai grava, cu atat mai mare este riscul de aparitie a epilepsiei posttraumatice; – o lovitura sau boli care au afectat vasele de sange din creier; – tumorile cerebrale; – infectii ale sistemului nervos central, cum ar fi encefalita sau meningita; – intoxicatii voluntare sau involuntare cu plumb, cu alte toxice sau fum; l probleme de dezvoltare a creierului inainte de nastere; – consumul de alcool sau droguri pe o perioada lunga; – convulsiile febrile in copilarie; – boala Alzheimer.
Depistare si atitudine
Diferitele tipuri ale bolii pot avea mai mult decat o cauza, se manifesta prin mai multe tipuri de convulsie si pot afecta diferite persoane in moduri diferite. In general, epilepsia este situatia in care convulsiile se repeta in timp, fara a se putea prevedea anterior declansarea crizei. In acest sens, exista mai multe forme de manifestare: n pierderea temporara a anumitor simturi, cum ar fi mirosul sau gustul; n pierderea controlului musculaturii; n pierderi de scurta durata ale contactului cu mediul inconjurator; n caderea intr-o stare de inconstienta cu pastrarea functiilor vitale. Diagnosticarea se face pe baza unui examen clinic si a inregistrarii grafice a activitatii cerebrale, sub forma de electroencefalograma. In mod obligatoriu, este necesara excluderea prin examen computer tomograf sau RMN a unei cauze care sa induca manifestarile epileptice, cum ar fi tumorile cerebrale.
Un aspect deosebit de delicat al problemei il reprezinta perceptia eronata asupra acesteia, din partea persoanelor neimplicate in vreun fel si, fireste, neinformate. De aceea, se impune precizarea ca epilepsia nu constituie o forma de retardare mentala sau o boala mentala. Desi cateva forme de epilepsie infantila sunt asociate cu inteligenta submedie si probleme de dezvoltare fizica si mentala, epilepsia nu cauzeaza aceste probleme.
Convulsiile pot parea ciudate si pot speria, dar ele nu fac o persoana nebuna, violenta sau periculoasa. Astfel, la moment, chiar daca inca exista tendinta de a izola persoanele bolnave de epilepsie, ele sunt considerate persoane normale, care necesita tratament doar in perioadele de criza. Epilepsia si convulsiile pot deranja independenta unei persoane, respectul de sine si calitatea vietii. Pentru femeile cu epilepsie, sarcina poate fi mai complicata sau mai dificila. Copiii si adultii pot fi confruntati cu discriminarea in scoala, la lucru si in ce priveste viata sociala, din cauza conceptiilor gresite referitoare la epilepsie.
Tratamentul
Tratamentul existent, corect administrat, le permite celor mai multi bolnavi sa isi controleze convulsiile si sa faca fata bolii. Controlul deplin al convulsiilor presupune consecventa in urmarea tratamentului pe care medicul l-a prescris. In situatia folosirii medicamentor antiepileptice, acestea trebuie luate exact asa cum au fost prescrise: daca medicamentele nu au reusit sa controleze convulsiile inseamna ca tratamentul nu a fost respectat intocmai.
Uneori se poate intampla ca pacientul sa sara peste o doza, insa nu trebuie uitat ca medicamentele acestea trebuie sa fie luate regulat! Pe de alta parte, este de inteles ca poate fi neplacut sa iei medicamente de 2 sau de 3 ori pe zi pe termen lung. Mai mult, efectele secundare ale medicamentelor antiepileptice pot crea tentatia de a sari peste o doza. Medicatia antiepileptica va functiona insa doar daca nivelul eficient al medicamentului se mentine in corp.
Aceeasi regula este valabila si daca se urmeaza o dieta menita sa inlocuiasca intr-o mare masura alimentele bogate in glucide cu alimente mai bogate in lipide. Pe langa tratament, trebuie identificate si evitate elementele care pot determina un episod convulsiv: l somnul insuficient; l consumul de alcool; l stresul emotional; l hrana nesanatoasa. Daca totusi bolnavul continua sa aiba convulsii, se va tine o evidenta a acestora (data, ora si orice alte detalii). Asemenea informatii pot ajuta medicul la modificarea tratamentului. In situatii refractare la tratamentul medicamentos, se poate interveni chirurgical, in scopul extirparii acelei zone din creier care genereaza convulsiile.
Chirurgia, o dieta speciala, un dispozitiv de stimulare nervoasa (numit stimulator al nervului vag) sau o combinare a acestora trebuie incercate cand medicatia simpla nu controleaza accesele convulsive ale unei persoane bolnave de epilepsie.
ADRIAN-NICOLAE POPESCU
Comentarii