Proiectul "terapiei cu papusa" (doll therapy) – conceput de psihologul italian Veronica Amorelli – a solicitat si solicita cunoasterea metodologiei, dar si obiective precum operatorii prezenti in structura. De asemenea, este important sa fie cunoscute familiile pacientilor, fara de care nu ar fi posibil sa se inceapa si sa se continue acest proiect.
Terapia cu papusa este un instrument care atunci cand este folosit corect ca metodologie, permite reducerea unor probleme mentale si de comportament, cum ar fi vagabondajul, agitatia, anxietatea, depresia, apatia si tulburarile de somn. Papusa, prin caracteristici speciale, cum ar fi greutatea, dimensiunile, materialele din care este realizata, faciliteaza manipularea si activitatea prin activarea si stimularea relatiilor tactile si emotionale.
Metodologia presupune mai multe etape. Prima prevede o investigare a pacientului din partea echipei care evalueaza functionarea cognitiva, tulburarile de comportament si dificultatile care decurg din gestionarea din punct de vedere al bunastarii. Ulterior, se stabileste o perioada de observare in care se atrage atentia asupra comportamentului pacientului impotriva papusii (o accepta, interactioneaza cu ea, o abandoneaza, o respinge etc.). La sfarsitul perioadei respective, echipa de specialisti rezuma ceea ce a fost observat, momentele cand pacientul a reactionat pozitiv.
Important este faptul ca aceasta parte a perioadei de proba poate dura ani. La fel ca in faza de observatie, de asemenea, se observa dinamica relationala intre pacient si papusa. La sfarsitul acestei perioade se evalueaza efectele tratamentului, tinand cont de faptul ca pacientul a folosit sau nu un tratament medicamentos specific. Astfel se va contura un rezultat corect si concret al tratamentului prin "terapia cu papusa".
ADRIAN-NICOLAE POPESCU
Comentarii