Un rau necesar? Poate ca asa ar trebui sa consideram televizorul, omniprezent in viata noastra si atat de bine infiltrat, incat pare imposibil de eliminat. Partea cea mai serioasa a situatiei de fapt devine astfel masura in care privitul la micul ecran ne face bine ori rau. Si, potrivit unor medici specialisti in neurostiinte occidentali, lucrurile stau mai rau decat am putea crede. Potrivit cercetatorilor fenomenului in discutie, o singura ora de privit la televizor pe zi ne scurteaza viata cu 22 de minute. Ajunsi la 6 ore zilnic va trebui sa taiem astfel circa 5 ani din viata. Explicatia face trimitere la modul de viata astfel instituit, context in care creste incidenta diabetului si a obezitatii, a inactivitatii fizice si intelectuale, a infarctului, tulburarilor neurologice, scaderea libidoului etc.
Privitor la infarct, mortalitatea la telespectatorii de cel putin 4 ore pe zi este mai mare cu 48% decat la cei cu mai putin de doua ore. Pentru ca, atunci cand nu ne miscam cresc riscurile de colesterol marit, la fel in cazul trigliceridelor, al diabetului, al supraponderalitatii – toate fiind factori de maladii cardiace. In plus, doua ore de televizor pe zi maresc riscul de obezitate de 3 ori la copiii mici si de 1,5 ori la adolescenti. Aceasta in situatia in care 8 din 10 copii obezi raman astfel si la maturitate, ceea ce inseamna si colesterol marit, diabet, hipertensiune, infarct, accident vascular cerebral. Cand privim la televizor nu ne miscam, iar caloriile sunt stocate in corp iar pe deasupra exista si obiceiul ca la un film sa se desfaca un baton de ciocolata, o punga cu chipsuri si altele asemenea, pe care nici nu realizam ca le introducem in corp, chiar fara ca organismul sa aiba nevoie de hrana in intervalul respectiv. Nu mai vorbim despre publicitatea facuta acestor produse pe micul ecran.
Cum poti minti creierul
O alta problema, de care parintii nu sunt total constienti, este ca persoanele care in copilarie au privit mult timp la televizor vor suferi ca adulti de tulburari de atentie, situatie ireversibila. Creierul este "cablat" sa reactioneze la ceea ce se misca, evolueaza, iar televizorul atrofiaza sistemul atentional. Consecintele sunt si mai grave, daca suntem obisnuiti sa "butonam" telecomanda, lucru ce impiedica total creierul sa se fixeze asupra unui lucru, sa se concentreze. Totodata, contrar a ceea ce de regula se crede, televizorul nu ne ajuta sa adormim mai usor, ci dimpotriva! Populatia actuala pierde in medie 1,5-2 ore de somn din 24, lucru cauzat in special de televizor. De ce? Mai intai fiindca ne culcam mai tarziu pentru a vedea programul dorit pana la capat, apoi pentru ca ecranul emana prea multa lumina. Aceasta expunere afecteaza secretia de melatonina, hormonul care regleaza ritmurile somnului si adormitul. Pe de alta parte, imaginile rapide (vezi de pilda meciurile de fotbal si filmele de actiune) excita sistemul nervos si astfel adormim greu. In fine, continutul anumitor programe genereaza neliniste, ingrijorare, teama etc., deci un somn perturbat.
La cei care consuma alcool, simplul fapt ca vad pe micul ecran un personaj care bea stimuleaza dorinta de a face la fel. Consumul in astfel de cazuri creste in medie de doua ori. Mecanismul: alcoolul apare de regula in contexte pozitive, sugerand placere, reusita sociala, absenta riscurilor. Fiind repetate, mesajele respective impregneaza reprezentarile noastre la nivelul adanc al inconstientului, ceea ce favorizeaza foarte puternic trecerea la fapte! Intr-o situatie similara se afla si fumatorii. Cei ce privesc mult la televizor fumeaza mai mult, iar cei care inca nu s-au apucat incep de regula sa fumeze si ei. Iar tigarile ucid mai frecvent decat maladiile cerebro-vasculare sau SIDA, de pilda. Aici, actiunea subliminala e si mai perfida. Nu se (mai) permite reclama televizata la tigari, dar in filme apar frecvent personaje pozitive care fumeaza – doua imagini asociate care influenteaza creierul si deci actiunile telespectatorului. Cercetatorii afirma ca nu mai putin de doua treimi din fumatorii cronici au devenit astfel din cauza televizorului, care genereaza o asa-numita pulsiune de consum.
Sa aruncam, asadar, televizorul pe fereastra? Fireste ca nu, pentru ca oricum ar fi inutile masurile radicale. Doar ca, si constientizand pericolele potentiale ale micului ecran, putem sa ramanem telespectatori si fara sa ne punem sanatatea la incercari grele. Mai exact, se recomanda sa nu depasim 2-3 ore de privit la televizor, intr-o saptamana. Iar revenind la parinti si copii, trebuie mentionat ca este totalmente neindicat sa fie indreptati cei mici catre o asemenea (in)activitate inainte de 6 ani; apoi, intre 6 si 17 ani, cel mai sanatos ar fi sa se multumeasca cu maximum 2 ore pe saptamana. Altfel, mai tarziu se vor vedea urmarile nefaste chiar in organismul si deci in viata lor curenta.
ADRIAN-NICOLAE POPESCU
Comentarii