Am mai remarcat acest paradox si cu alte prilejuri: medicina si farmacia raporteaza permanent realizari, descoperiri, inventii aproape miraculoase, care dau mari sperante bolnavilor si persoanelor sanatoase, deopotriva, inducand si ideea ca de maine mai toata lumea va fi sanatoasa-tun. Pe de alta parte însa, realitatea cu care ne confruntam cu totii este cumplit de dureroasa: bolile se înmultesc vertiginos, se diversifica, ating categorii de populatie de varste tot mai mici si din indiferent care zone sociale, amenintarile globale la adresa sanatatii omenirii (poluare, hrana „artificiala” nociva, stimularea marilor vicii etc.) prolifereaza într-un ritm ametitor sfidat de responsabilii generarii lor… Si, poate cel mai dureros efect al acestui haos programat îl constituie amenintarea majora la adresa copiilor de azi. Vor fi ei o generatie bolnava iremediabil sau, infinit mai rau, nu vor mai fi deloc?
Statisticile OMS sunt halucinante: frecventa cancerelor la copii a fost mai mare cu 13% în anii 2000 comparativ cu anii 1980! Constatarea a fost facuta de ICRC (Centrul international de cercetari în domeniul cancerului, agentie specializata a OMS) pe baza datelor din peste 150 de registre din întreaga lume, în care se analizeaza studii realizate în mai mult de 20 de ani. Sub aspect general, o prima idee ar fi ca numai o parte, dificil de cuantificat, din tumorile la copii, sunt cauzate de factori externi, în proportie de 5–10% la origine aflandu-se probleme de natura genetica (de pilda, retinoblastomul – cancerul retinei); aspectul foarte grav este ca 90% din aceste tumori nu au cauze cunoscute. Pe de alta parte, localizarea acestor maladii grave determina si o repartizare neuniforma, în functie de conditiile regionale: de pilda, leucemiile legate de expunerea masiva la poluanti au o frecventa mai ridicata în anumite tari ale Asiei.
Deocamdata, cercetarile sunt înca pe primul plan, pe un termen nedefinit, nu de putine ori îngreunate însa de generatorii potentialelor (sau certelor) cauze de îmbolnavire, care îsi vad afacerile amenintate de eventualele dezvaluiri publice incomode. De exemplu, se studiaza în ce masura ar fi influentate leucemiile la cei mici, devenite tot mai numeroase, de proximitatea liniilor de înalta tensiune ori a centralelor nucleare; în mod similar, si pentru perturbatorii endocrinieni. Sau, poate – zic unii cercetatori si nu numai – de vina ar putea fi, pur si simplu… hazardul. Cat despre virusi, astazi se cunoaste bine legatura dintre infectiile cauzate de acestia (de exemplu, virusul HIV sau cel al maladiei Epstein-Barr) si dezvoltarea limfoamelor. Totodata, exista un risc de dezvoltare a unei leucemii si în contextul scolarizarii copiilor si al tinerii celor mici la cresa, pentru anumite perioade de timp – în conditii în care devine inevitabil sa întalneasca numerosi microbi.
* * *
Desi pare ca, în realitate totul treneaza în domeniul medico-farmaceutic, în timp ce bolile fac ravagii, zona de cercetare chiar nu poate avansa în ritm alert, deoarece rezultate certe nu se obtin peste noapte. Astfel, se arata în mod just ca trebuie înteles exact de ce copiii dezvolta maladii canceroase în contextul în care ei nu fumeaza, nu consuma alcool, nu au în urma zeci de ani de hranire cu alimente de proasta calitate.
Evident, mai departe tinta o constituie, obligatoriu, tratamentele, iar specialistii OMS remarca faptul ca, datorita actualelor terapii, circa 80% din copiii bolnavi nu mai prezinta semnele maladiei în jurul varstei de 5 ani, prin urmare sunt vindecati.
ADRIAN-NICOLAE POPESCU
Comentarii