Aceasta sângeroasa confruntare desfasurata în nordul Palestinei a marcat înfrângerea si anihilarea armatelor cruciate crestine ale lui Guy de Lusignan, rege al Ierusalimului (1186-1192), de catre fortele musulmane ale lui Saladin.
Ea a deschis calea pentru recucerirea de catre musulmani a orasului Ierusalim (octombrie 1187) si a celei mai mari parti a celor trei state cruciate – comitatul Tripoli, principatul Antiohiei si regatul Ierusalimului, anulând astfel realizarile obtinute în Tara Sfânta de liderii primelor cruciade si alertând Europa asupra necesitatii unei a treia cruciade.
În iulie 1187, cruciatii se aflau în tabara de la Sepphoris, la aproximativ 32 km vest de Marea Galileii, când au aflat ca Saladin a atacat orasul Tiberias de pe malul lacului.
Pe 3 iulie, aproximativ 20.000 de cruciati si-au abandonat tabara pentru a merge în ajutorul orasului asediat. Traseul lor i-a dus printr-o câmpie fierbinte si arida unde, la jumatatea drumului spre Tiberias, au ramas fara apa, în timp ce erau hartuiti continuu de cavaleria lui Saladin.
Starea cruciatilor s-a înrautatit dupa o noapte petrecuta fara apa, dar în dimineata urmatoare si-au reluat marsul, îndreptându-se spre un lant de dealuri care strajuia satul Hattin.
Atacati de grosul armatei lui Saladin, cruciatii, care nu mai erau capabili sa lupte eficient, au parasit drumul si au fost împinsi înapoi, spre cele doua dealuri mai mari, numite Coarnele lui Hattin de catre musulmani.
Armata musulmana, formata din 30.000 de oameni, a macelarit multi dintre cruciati pe câmpul de lupta si a capturat o bucata din Adevarata Cruce, o relicva crestina care fusese adusa în lupta de catre episcopul din Acre. Saladin l-a ucis personal pe Reginald de Châtillon, care îsi încalcase juramântul cavaleresc.
Saladin a ordonat, de asemenea, executarea tuturor templierilor si ospitalierilor capturati; doar Marele Maestru templier Gerard de Ridefort a evitat aceasta soarta.
GABRIEL TUDOR
Comentarii