Oamenii nu vor sa fie singuri. De aici începe totul. Ei simt nevoia sa îsi împartaseasca bucuriile, sa ceara ajutor când sunt la necaz sau, pur si simplu, sa schimbe o vorba cu cineva. Iar raspunsul la toate acestea este, de cele mai multe ori, cuplul. În acelasi timp, exista cupluri pentru care notiunea de împreuna include distanta de mii de kilometri.
Homer ne povesteste astfel ca Ulise pleca la razboi, iar Penelopa îl astepta acasa 20 de ani. Înainte, cuplul avea sansa de a se reuni macar atunci când el mai dadea pe acasa. Astazi, el gaseste un biletel în care ea-i explica ce e de mâncare în frigider si ce facturi trebuie achitate urgent. Din fericire, astfel de oameni se completeaza firesc mai ales daca au si domenii de preocupari apropiate. Când se întâlnesc, ei discuta tot despre subiecte legate de cariera, iar momentele lor de intimitate seamana mai degraba cu un schimb de experienta.
Situatia este mai complicata daca unul dintre membrii cuplului nu este „un om al zilelor noastre" si pentru el scara de valori nu începe si se termina cu succesul profesional. Acel om va fi mereu nemultumit, frustrat de cât de putina atentie i se acorda. În acest caz, o data ajuns acasa, „carieristul familiei" trebuie sa uite de serviciu si sa-si închida mobilul. Cei mai mari dusmani pentru aceste cupluri sunt colegii si concurenta. Când cariera îti ocupa toata ziua, colegii ajung sa-ti fie mai apropiati decât partenerul de cuplu. Cu ei petreci mai mult timp, si, încet-încet, te trezesti ca ei sunt mai importanti pentru echilibrul tau decât partenerul cu care te vezi mai mult în week-end. Si nimic nu te împiedica sa tragi concluzia ca si lui i se întâmpla la fel. În ceea ce priveste concurenta, lucrurile stau si mai rau deoarece, pentru oamenii atât de ambitiosi, succesul altuia poate sa fie foarte greu de înghitit. Pe scurt, se poate prevedea o evolutie a relatiei spre o realitate profesionala acerba si spre o gelozie de nestapânit.
Comentarii