Gusturile regale au fost modelate de vremurile lor, iar unii suverani chiar au modelat gusturile oamenilor din jurul lor în ceea ce priveste bauturile alcoolice si nealcoolice. În plus, bauturile regale erau adesea simboluri ale statutului, deoarece nu erau întotdeauna accesibile oamenilor de rând.
– Marie Antoinette îsi începea diminetile cu o ceasca aromata si bogata de ciocolata calda. Ciocolata calda era un simbol al statutului în secolul al XVIII-lea – o bautura pentru elite, nu pentru mase. În calitate de regina a Frantei, Maria Antoaneta îsi permitea astfel sa se delecteze cu ciocolata. Ea a angajat chiar si un „ciocolatier al reginei”, a carui întreaga sarcina era de a concepe preparate savuroase din ciocolata.
– Fiica bogatului rege al Portugaliei, Ecaterina de Braganza a venit în Anglia ca mireasa a lui Carol al II-lea. Dar pe lânga o zestre bogata, ea a adus gusturi despre care multi sustin ca au sporit profilul ceaiului în Anglia. Când Ecaterina a ajuns în Anglia în 1662, ceaiul era folosit aici doar în scopuri medicinale. În schimb, ea îl bea în mod regulat si probabil ca a influentat membrii curtii sale sa faca acelasi lucru.
Catherine si curtea sa au contribuit astfel la transformarea consumului de ceai într-o activitate la moda. Indiferent daca este sau nu corect din punct de vedere istoric sa o numim pe Ecaterina de Braganza „mama ceaiului” în Anglia, este adevarat faptul ca numele ei a devenit sinonim cu ceaiul.
– Regele francez Ludovic al XIV-lea si curtea sa de la Versailles sunt sinonime cu decadenta. Prin urmare, nu ar trebui sa fie surprinzator faptul ca lui Ludovic îi placea sa asocieze sampania la orice mânca. Medicii sai s-au temut ca abuzul sau de sampanie nu era sanatos si l-au îndemnat sa bea alte tipuri de alcool. În plus, deoarece adevarata sampanie provine doar dintr-o anumita regiune – Champagne din nordul Frantei – producatorii de alcool din alte regiuni franceze s-au plâns de ceea ce ei considerau „favoritism regal”.
– Vinul preferat al lui Napoleon era cel de Chambertin, o zona viticola din Burgundia. De fapt, el nu calatorea niciodata fara Chambertin. Napoleon iubea vinul atât de mult încât a glumit odata: „Nimic nu face viitorul sa para mai roz decât sa îl contempli printr-un pahar de Chambertin”. Napoleon nu a consumat Chambertin doar din placere; l-a baut si pentru ca medicul sau l-a încurajat sa faca acest lucru pentru sanatatea sa.
– Pe parcursul numeroaselor sale veri petrecute la Castelul Balmoral din Highlands, Scotia, regina Victoria a devenit o mare fana a whisky-ului scotian. Dar Victoria nu îl bea pur. Îi placea sa faca noi preparate alcoolice amestecându-l cu alte bauturi, precum vin claret, ceai si apa minerala.
– Catherine cea Mare a Rusiei a condus un imperiu asociat cu vodca, dar asta nu înseamna ca licoarea transparenta era bautura ei preferata. Catherine, nascuta în Germania, era de fapt o pasionata de bere. Dragostea Catherinei pentru berea neagra a contribuit la dezvoltarea unei marci speciale de bere. Ea a solicitat fabricii Anchor Brewery din Londra sa creeze o bere neagra si puternica pentru curtea imperiala rusa – si astfel a produs o bere „imperiala”.
– În 1698, Petru cel Mare, în vârsta de 26 de ani, a vizitat Anglia în timpul unui turneu european. Nu numai ca a gasit acolo inspiratie pentru viziunea sa despre o Rusie occidentalizata, dar a descoperit si bautura sa preferata. Unul dintre prietenii sai de pahar a fost marchizul de Carmarthen. În cuvintele biografului lui Petru, Robert K. Massie, Carmarthen „i-a prezentat lui Petru bautura sa preferata, o ceasca de coniac cu piper”. Obiceiurile lui Petru cel Mare de a bea mult erau atât de pronuntate încât acesta a înfiintat un club de bautura la curtea sa.
GABRIEL TUDOR
Comentarii