Câinii i-au însotit pe oameni în razboaie înca din cele mai vechi timpuri, ca santinele, cercetasi, urmaritori si mesageri. Dar cel mai inedit rol pe care l-au jucat vreodata a fost cel de „sanitari” în Primul Razboi Mondial, cautând soldati raniti între taberele adverse, unde personalul medical uman nu putea ajunge, alinându-i pe cei raniti si oferindu-le companie si ragaz celor care mureau pentru tara lor.
Câinii sanitari, numiti si „câini de mila”, au fost antrenati pentru prima data de armata germana la sfârsitul secolului al XIX-lea cu scopul de a ajuta sanitarii sa caute soldatii raniti pe câmpul de lupta.
Jean Bungartz, un pictor german de animale si autor a numeroase carti despre animale, a fost îngrozit de numarul impresionant de soldati disparuti în timpul Razboiului franco-prusac din 1870-1871 si a început sa dreseze câini pentru a ajuta la gasirea soldatilor raniti. În acest scop, a fondat în 1890 „Asociatia germana pentru câini sanitari”, care a preluat responsabilitatea pentru dresarea patrupedelor.
În timpul Primului Razboi Mondial, câinii sanitari au fost dresati de societatile nationale de Cruce Rosie pentru a servi tara în care opera societatea respectiva. Un astfel de câine era echipat cu o plasa care continea apa, alcool si materiale de prim ajutor, pe care un soldat ranit le putea folosi pentru a-si îngriji ranile.
Câinii erau antrenati sa se deplaseze în liniste în spatiul dintre transee, de obicei noaptea, adulmecând soldatii raniti, dar ignorându-i pe cei care apartineau taberei adverse. Câinii erau suficient de inteligenti încât sa recunoasca si sa faca diferenta între soldatii usor raniti si soldatii care nu mai puteau fi ajutati.
Misiunea lor era sa alerteze trupele din tabara ca un om care avea sanse de supravietuire zacea pe câmpul de lupta si astepta ajutor. De îndata ce un câine sanitar gasea un soldat, îi permitea acestuia sa foloseasca materialele medicale pe care le transporta.
Daca starea lui era prea grava, câinele se întorcea în transee cu o bucata din uniforma soldatului si conducea un sanitar uman la soldat. Uneori, un câine sanitar îi tragea pe soldati în siguranta pâna la liniile proprii.
Multi câini au ramas lânga un soldat muribund, ca un ultim camarad de mângâiere. Un chirurg militar a laudat odata abilitatile câinilor de a tria soldatii raniti: „Uneori ne conduc la trupurile despre care credem ca nu mai au viata în ele, dar când le aducem înapoi la doctori… ei gasesc întotdeauna o scânteie. Este pur si simplu o chestiune legata de instinctul lor, mult mai eficient decât puterea de rationament a omului.”
Pâna la 10.000 de câini au servit drept sanitari în timpul razboiului, angajati în special de germani si francezi. Lor li se atribuie salvarea a mii de vieti, dintre care cel putin 2.000 de soldati francezi si 4.000 de soldati germani.
Câtiva dintre acesti câini au atras atentia în mod special pentru munca lor, printre care Captain, pentru ca a gasit 30 de soldati într-o singura zi, si Prusco, pentru ca a gasit 100 de oameni într-o singura batalie. Prusco era cunoscut pentru faptul ca tragea soldatii în santuri pentru a-i adaposti, dupa care fugea sa alerteze salvatorii.
Transeele din Primul Razboi Mondial au fost un loc oribil atât pentru oameni, cât si pentru câini. Tunurile au spulberat pamântul, iar ploaia l-a transformat în mocirla, în timp ce gazul mustar socant umplea aerul.
Multi câini milosi si-au pierdut viata din cauza gloantelor, iar cei care au supravietuit au suferit de stres traumatic ca urmare a serviciului lor. Câinii sanitari au fost folositi în mod limitat în al Doilea Razboi Mondial si, de asemenea, în Razboiul din Coreea pentru a gasi soldati raniti.
GABRIEL TUDOR
Comentarii