Anne Greene este unul dintre motivele pentru care, în secolele trecute, o multime de oameni obisnuiau sa aiba o teama cumplita fata de înmormântarea prematura.
În decembrie 1650, Anne Green, o servitoare englezoaica, a fost spânzurata pentru ca si-ar fi ucis cu buna stiinta copilul abia nascut. Pentru ca era o infractoare condamnata, corpul lui Greene nu a fost îngropat, ci trimis pentru disectie la Universitatea din Oxford, unde medicii au descoperit ca nu era moarta.
O zi mai târziu, ea a fost readusa la viata. Recuperarea remarcabila a lui Greene a fost cu atât mai incredibila cu cât tribunalul a decis ulterior sa o disculpe si sa o lase în viata.
Anne Greene era o menajera angajata în casa lui Sir Thomas Read, un judecator de pace care locuia în satul Duns Tew din Oxfordshire. Ea s-a nascut la Steeple Barton si la momentul incidentului avea 22 de ani.
Greene a afirmat ca nepotul lui Sir Thomas, Geoffrey Read, care avea 17 ani, o sedusese. Greene a ramas însarcinata si a nascut prematur un fat, deja mort. Biata fata a încercat sa ascunda ramasitele fatului, dar a fost descoperita si a fost suspectata de infanticid.
În acele vremuri, mamele necasatorite care îsi pierdeau copilul la nastere erau prezumate vinovate de crima, cu exceptia cazului în care puteau prezenta un martor care sa ateste ca acesta a murit din cauze naturale.
Mai multi servitori care au lucrat cu Greene au venit în sprijinul ei, marturisind ca aceasta avusese probleme înainte de a pierde sarcina si ca muncise prea mult, ceea ce a provocat avortul. O moasa a declarat, de asemenea, ca fatul era prea putin dezvoltat pentru a putea trai. În ciuda marturiilor, Greene a fost gasita vinovata de crima si condamnata la moarte.
Pe 14 decembrie 1650, Greene a fost dusa la Castelul Oxford si executata prin spânzurare. Unii dintre prietenii ei i-au tras în jos trupul pentru a-i grabi moartea si „a o scapa de dureri”. Dupa o jumatate de ora, seriful local a taiat streangul, a pus trupul condamnatei într-un sicriu si l-a dus în casa particulara în care erau cazati medicii din Oxford, William Petty si Thomas Willis.
A doua zi, când sicriul a fost deschis, medicii au descoperit ca femeia respira si avea un puls slab. Abandonând toate pregatirile pentru disectie, medicii au trecut la resuscitarea ei. Mai întâi, i-au desclestat dintii si i-au turnat pe gât apa fierbinte, ceea ce i-a provocat o criza de tuse. Apoi i-au frecat degetele, mâinile, bratele si picioarele cu otet, iar dupa un sfert de ora i-au turnat în gura alcool si au stimulat-o în gât cu o pana. Ea a deschis ochii pentru câteva clipe. Au urmat mai multe ritualuri, inclusiv sângerari, aplicarea de plasturi calzi pe piept si clisme. Au asezat-o într-un pat cald si au instruit o alta femeie sa stea lânga ea pentru a o încalzi.
Dupa 12 ore, Greene a început sa vorbeasca, iar 24 de ore mai târziu, raspundea la întrebari. Patru zile mai târziu, mânca alimente solide, iar la o luna de la eveniment era complet refacuta, cu exceptia faptului ca nu-si amintea nimic despre spânzurare si despre resuscitarea ulterioara.
Pe masura ce Greene îsi revenea, autoritatile au decis ca Dumnezeu o tinuse în viata fiindca era nevinovata si ca urmare au anulat sentinta. Învierea si gratierea lui Greene au atras multa atentie, iar multi oameni din Oxford au venit sa o vada. Tatal ei a vazut o oportunitate si a perceput o taxa de intrare de la vizitatori. Banii au ajutat familia sa îsi plateasca datoriile.
Dupa ce si-a revenit complet, Greene a plecat la prietenii de la tara, luând cu ea si sicriul în care fusese întinsa. Acolo, s-a casatorit, a nascut trei copii si a mai trait înca 15 ani dupa faimoasa ei executie si resuscitare.
GABRIEL TUDOR
Comentarii