Una dintre atributiile „celor mai puternici oameni de pe planeta”, cum sunt numiti adesea presedintii Statelor Unite ale Americii, este posibilitatea de a gratia persoane condamnate pentru diverse delicte, fara posibilitatea ca aceasta gratiere sa poata fi contracarata.
Pe lânga gesturi umanitare, aplaudate de cetatenii americani, multi presedinti au gratiat însa de-a lungul deceniilor si indivizi care n-ar fi meritat aceasta sansa, spre furia compatriotilor lor.
– Dr. Samuel Mudd a fost unul dintre complicii asasinului lui Lincoln, John Wilkes Booth, ajutându-l pe acesta sa scape imediat dupa comiterea crimei. Ancheta ulterioara a stabilit vinovatia reputatului medic si acesta a fost condamnat la închisoare pe viata. Dar, abia venit în functia de presedinte, în aprilie 1865, la câteva zile dupa uciderea lui Lincoln, Andrew Johnson i-a oferit lui Mudd gratierea totala si neconditionata, întarind ipoteza ca unii dintre membrii administratiei Lincoln fusesera cel putin complici taciti la asasinat.
– Cea mai controversata gratiere din toate timpurile ramâne însa cea acordata de Gerald Ford fostului presedinte Richard Nixon. Acesta a fost absolvit total de vinovatia pentru rolul jucat în scandalul Watergate. Decizia i-a scandalizat enorm pe americani si a contribuit la înfrângerea lui Ford în urmatoarele alegeri prezidentiale, în fata lui Jimmy Carter.
– Nici Nixon nu a fost scutit de critici pentru gratierile facute, în special pentru cea a liderului sindicatului camionagiilor, controversatul Jimmy Hoffa. Acesta fusese condamnat pentru frauda si dare de mita, dar a fost eliberat în 1971 în urma interventiei presedintelui Nixon. Patru ani mai târziu, Hoffa a disparut fara urma, fiind declarat legal decedat în 1982.
– George H.W. Bush a fost si el tinta criticilor dupa ce l-a gratiat pe Armand Hammer, un bogat om de afaceri care contribuise ilegal la campania lui Nixon. Interesant e faptul ca investigatiile presei americane au dezvaluit ca Hammer tocmai dispusese, prin interpusi, acordarea unei donatii de 100.000 dolari catre Partidul Republican cu putin timp înainte de gratiere!
– Bill Clinton n-a putut suporta gândul ca propriul lui frate, Roger, a fost condamnat în 1985 pentru trafic de droguri, asa ca, în timpul mandatului sau i-a acordat gratierea prezidentiala. Ulterior, „oaia neagra” a familiei, Roger, a avut iar probleme cu legea.
– Presedintele Calvin Coolidge a fost aspru criticat pentru gratierea spionului german Lothar Witzke. Acesta fuese implicat în atacul din 1916 asupra portului New York, soldat cu sapte morti. Dupa gratiere, Witzke a fost imediat deportat în Germania.
– Nici presedintele Donald Trump nu a facut economie de gratieri: pe lânga faptul ca si-a gratiat toti fostii colaboratori ajunsi la închisoare din cauza legaturilor dubioase cu guvernul rus, el l-a gratiat si pe un serif local din Maricopa, Joe Arpaio. Acesta fusese condamnat pentru ca detinuse ilegal imigranti si, desi i se ceruse sa îi elibereze, a refuzat. Gratierea lui Arpaio a fost urmata de numeroase demonstratii de protest ale organizatiilor pentru drepturile omului.
– În 1828, John Quincy Adams nu a avut nicio ezitare sa-i elibereze pe doi lideri nativi indieni, Wekau si Chickhonsic, desi acestia fusesera condamnati pentru crima. Sentintele le-au fost anulate dupa ce capeteniile indiene au semnat un document prin care acceptau cedarea teritoriilor lor catre guvernul Statelor Unite.
– Chiar si un lider intransigent, ca Dwight D. Eisenhower, a acceptat sa semneze gratierea unui individ condamnat pentru crima. Maurice Schick a fost un sergent american condamnat la moarte pentru uciderea cu brutalitate a unei fetite americane de 8 ani. Eisenhower a comutat pedeapsa capitala în închisoare pe viata. Schick a fost ulterior gratiat în 1978 de presedintele Gerald Ford si a murit în 2004 într-un azil din Florida.
GABRIEL TUDOR
Comentarii