Unul dintre cele mai extravagante personaje ale Evului Mediu a fost Eustace de Boulogne, fiul unui mic nobil de pe coasta de nord a Frantei, numit Baudoin Busket. Desi educat sa devina cavaler, chemarea marii s-a dovedit mai puternica, iar in scurt timp el si-a insusit abilitatile de marinar prin calatorii indelungate.
Conform romanului „Povestea lui Eustace Calugarul” – un poem scris de un autor anonim care a infrumusetat cu entuziasm faptele – Eustace a ajuns in curand in orasul castilian Toledo. Acesta era un centru notoriu al magiei negre, unde eroul ar fi invatat artele intunecate ale necromantiei intr-o pestera.
Cronicarii contemporani sustin ca diavolul insusi ar fi devenit mentorul lui Eustace. Dar apoi s-a intamplat ceva cu totul neasteptat: Eustace a devenit calugar. Nu stim cu certitudine de ce el a ales sa se alature benedictinilor de la manastirea Sfantul Samer de langa Boulogne, dar un lucru este sigur: daca cineva era nepotrivit pentru viata reflexiva a acestui ordin sfant, acela era Eustace.
De indata ce s-a alaturat manastirii, ni se spune ca a savarsit „multe acte diavolesti”. Ii incuraja pe frati sa manance atunci cand ar fi trebuit sa posteasca sau sa injure „cand ar fi trebuit sa recite rugaciunile”.
Deloc surprinzator, nu a trecut mult timp pana cand a parasit randurile benedictinilor (mai probabil, a fost alungat dintre acestia). Numele sau era pecetluit: va fi cunoscut intotdeauna ca Eustace Calugarul. In ciuda reputatiei dubioase, Eustace avea o charisma indiscutabila, de vreme ce curand dupa aceea a devenit senesalul (un fel de administrator) domeniului puternicului conte de Boulogne, Renaud de Dammartin. Dar se pare ca Eustace a revenit curand la vechile sale trucuri, fiind acuzat de nereguli financiare.
Temandu-se de inchisoare, Eustace a fugit si a inceput o noua cariera, de data aceasta ca bandit. In padurile din jurul orasului Boulogne, Eustace s-a intretinut din banditism si din setea de razbunare impotriva contelui.
Povestile despre Eustace seamana foarte mult cu cele despre Robin Hood, nu in ultimul rand prin multitudinea de deghizari pe care el le-a folosit. La inceputul anului 1206, Eustace s-a pus in slujba regelui Ioan al Angliei. El a ales un moment oportun pentru a se alia cu regele englez, deoarece acesta se afla in mijlocul unei lupte acerbe pentru a le smulge francezilor ducatul Normandiei. Ioan a recunoscut, fara indoiala, abilitatile maritime ale lui Eustace si i-a incredintat comanda a 30 de galere. Nu a trecut mult timp pana cand Eustace a folosit aceste nave cu un efect devastator. Intre 1212 si 1214 el a intrat in conflict cu suveranul englez si, fara nici cea mai mica ezitare, si-a oferit serviciile regelui Frantei, Filip August.
Eustace a fost numit amiral pentru Canalul Manecii, iar in mai 1216, cand printul Ludovic, mostenitorul tronului Capetienilor din Franta, a invadat Anglia, cucerind rapid jumatate din tara, Eustace a jucat un rol important in invazie, transportand trupe si provizii peste Canalul Manecii.
In primavara anului 1217, el avea sa isi dovedeasca inca o data valoarea in campania franceza, strapungand in mod spectaculos blocada engleza din orasul de coasta Rye si salvandu-l pe Ludovic, care era prins acolo. Dupa ce a suferit o noua infrangere in batalia de la Lincoln, in mai 1217, printul francez s-a trezit blocat la Londra, avand nevoie disperata de Eustace pentru a-i furniza proviziile si intaririle necesare spre a-si continua campania.
Acesta a pornit spre Anglia, dar pe 24 august flota sa a fost interceptata si anihilata de englezi la Sandwich – o infrangere care, in cele din urma, il va forta pe Ludovic sa se intoarca in Franta pentru totdeauna. Capturat de englezi pe puntea navei sale, Eustace si-a infruntat curajos sfarsitul, ultimele cuvinte pe care le-a auzit, inainte de a fi decapitat, fiind: „Niciodata in aceasta lume, tradator ticalos, nu vei mai insela pe nimeni cu promisiunile tale false.”.
GABRIEL TUDOR
Comentarii