Aproape total necunoscut in restul lumii, dar celebru in insulele britanice, Jack Ketch a fost un personaj lugubru, nu atat prin profesia lui – cea de calau – cat prin felul cum a practicat-o. Nu stim prea multe despre primii ani de viata ai acestuia, dar stim ca multi calai din Anglia din secolele XVI-XVII erau ei insisi criminali, iar Ketch probabil nu a facut exceptie.
A executat pedeapsa la inchisoarea Marshalsea din Southwark, devenind ucenicul lui Edward Dunn si succedandu-i acestuia in functia de calau regal in 1663. Dunn a fost ucenicul lui Richard Brandon, care l-a executat pe regele Carol I.
Primele mentiuni consemnate despre Ketch au fost in proceduri judiciare din 14 ianuarie 1676 si intr-o brosura din 1678 in care este descris executandu-l pe martirul catolic Edward Colman.
Un document din 1681 descrie cum Ketch a spanzurat un barbat pe nume Stephen College timp de o jumatate de ora inainte de a-l spinteca si de a-i arunca maruntaiele in foc.
In 1682, Ketch a intrat in greva si a reusit sa isi negocieze un salariu mai bun din partea regelui. Pe langa salariul de calau, Ketch putea sa vanda hainele condamnatilor sau franghia cu care acestia erau spanzurati (si despre care se spunea ca ar avea proprietati magice) si probabil ca primea mita de la victimele sale in schimbul unei executii mai rapide sau mai curate.
In acest moment, Ketch era un simplu servitor al coroanei, care efectua executii acolo unde era nevoie. Dar, in urmatorii cativa ani, el avea sa efectueze doua executii ratate care aveau sa-i aduca un nefericit renume. Lordul William Russell a fost unul dintre cei mai importanti membri ai Partidului Taranesc, care avea sa devina intr-o zi partidul britanic Whigs.
Russell s-a opus in mod deschis fratelui regelui Carol al II-lea, Iacob, care era catolic. Drept urmare, a fost condamnat la moarte pentru tradare, iar Jack Ketch a fost desemnat sa-l execute. Ketch a avut nevoie de patru lovituri pentru a-l decapita pe nefericitul lord.
Multimea, de obicei insetata de sange, a huiduit aceasta executie macabra, iar calaul a fost nevoit sa scrie o scuza oficiala catre rege, promitand ca pe viitor isi va indeplini mai constiincios datoria. Dar situatia se va repeta la urmatoarea executie, a carei victima a fost James Scott, duce de Monmouth.
Acesta era unul dintre fiii nelegitimi ai lui Carol al II-lea, responsabil de rebeliunea esuata de la Monmouth din 1685, cand incercase sa profite de simpatia de care se bucura in randul comunitatii protestante din Anglia pentru a uzurpa tronul unchiului sau catolic. Ca urmare, a fost condamnat la moarte la 15 iulie 1585.
Stiind cum decursese executia lordului Russell, Monmouth i-a platit lui Ketch 6 guinee (o suma considerabila pentru acea vreme) si i-a promis ca rudele sale ii vor da si mai mult ulterior, daca executia va fi rapida. Nu se stie daca aceasta mita l-a insultat pe Ketch sau, asa cum speculeaza unii, dusmanii ducelui i-au platit si mai mult pentru ca executia sa iasa prost. Posibil sa nu fi fost nici una, nici alta, iar Ketch sa fi fost doar incompetent.
Executia nu a decurs bine pentru ducele de Monmouth. Prima lovitura i-a provocat doar o mica rana si ducele si-a tras capul de pe butuc, aruncandu-i o privire furioasa lui Ketch. Acesta a mai lovit de trei ori, pana a reusit sa-l decapiteze.
De asta data, multimea, furioasa, a incercat sa-l linseze pe nepriceputul calau si doar interventia garzilor regale i-a salvat viata lui Ketch. Trimis la inchisoarea datornicilor, in ianuarie 1686, el a fost eliberat cateva luni mai tarziu, dar va muri, din cauze necunoscute, in noiembrie acelasi an.
GABRIEL TUDOR
Comentarii