Fascinantele picturi si sculpturi realizate de titani ai Renasterii, precum Leonardo da Vinci sau Michelangelo, nu ar fi fost posibila fara o cunoastere desavarsita a naturii si anatomiei umane. Pentru a dobandi aceasta cunoastere, marii artisti italieni nu s-au dat in laturi de la practici care astazi starnesc repulsie si chiar groaza.
– La 17 ani, Michelangelo era doar un tanar sculptor debutant, gazduit de patronul lui, Lorenzo de Medici, intr-o chilie a manastirii Santa Maria del Santo Spirito din Florenta. Dornic sa invete anatomia umana, tanarul a inceput sa faca studii pe cadavrele bolnavilor morti in spitalul manastirii.
Drept plata pentru aceste lectii de anatomie, el a sculptat un superb crucifix din lemn, pe care calugarii l-au instalat in marele altar al bisericii. Mai mult, potrivit biografului sau, Ascandio Condivi, Michelangelo n-a ezitat sa faca si disectii pe cadavre, desi Biserica Catolica interzicea categoric o asemenea practica.
– Contemporan cu Michelangelo si deja celebru cand acesta isi facea intrarea in viata artistica a Florentei, da Vinci a fost, de asemenea, preocupat de studierea anatomiei pe cadavre si de disectii. Multa vreme insa, el nu si-a putut procura „materia prima” si abia in 1510, cand s-a asociat cu profesorul de anatomie Marcantonio della Torre, a reusit sa demareze studiile.
In tratatul sau despre cadavre, realizat pe la 1510, el a inclus 240 de desene individuale si peste 13.000 de note scrise. Astazi, colectia se numeste Manuscrisul Anatomic A si contine mult mai multe informatii despre anatomia umana decat cunosteau medicii epocii lui da Vinci.
In 1511, in urma unei epidemii de ciuma, della Torre a murit si da Vinci a fost nevoit sa se refugieze intr-un orasel de langa Milano, unde a studiat obsesiv inima umana. Datele adunate de el au avut o asemenea importanta, incat inclusiv un articol stiintific publicat in revista „Nature”, despre aorta, facea trimitere la studiile lui da Vinci.
– Pentru a face rost de cadavre de disecat, da Vinci statea zile intregi prin preajma spitalelor, asteptand ca bolnavii sa moara si cumparandu-le, pe ascuns, trupurile neinsufletite. In 1506, el a vizitat spitalul Santa Maria Nuova din Florenta, unde a intalnit un pacient in varsta de 100 de ani.
Da Vinci a asteptat ca omul sa moara si i-a disecat corpul, „Am intreprins disectia pentru a afla cauza unei morti atat de blande”, va scrie el intr-una dintre notitele sale. Dar in 1511 el va renunta definitiv la studiul anatomiei, dupa ce a fost acuzat de autoritatile papale de „conduita nepotrivita”.
– Si Michelangelo avea propriile solutii de obtinere a cadavrelor: el urmarea in special strainii saraci adusi la spitalele din Milano si Roma. Dupa ce acestia mureau, Michelangelo se interesa daca au pe cineva care sa-i ingroape, iar daca nu se arata nimeni dispus sa o faca, el cumpara pur si simplu cadavrul, dar nu pentru a-l ingropa crestineste, ci pentru a-l diseca!
– Unele dintre metodele de obtinere a cadavrelor erau insa uneori si mai lugubre. In Renastere a circulat zvonul ca Michelangelo ar fi ucis un hamal, pentru a-l vedea cum se chinuie inaintea mortii, in asa fel incat sa picteze cat mai precis suferintele lui Hristos pe cruce.
GABRIEL TUDOR
Comentarii