Exista unele manifestari la limita patologicului, care dau impresia ca ar fi contagioase, afectand comunitati intregi de oameni si raspandindu-se ca un tavalug. Savantii au numit asemenea manifestari „isterie de masa” dar s-au poticnit atunci cand a fost vorba sa precizeze ce anume le declanseaza. Mecanismele complexe ale creierului uman, ce pastreaza inca atatea mistere, sunt cu siguranta responsabile de declansarea lor, dar de ce ele apar in anumite locuri si doar in anumite circumstante, nu se poate spune clar. Nu ne ramane decat sa asistam la astfel de ciudatenii, care continua sa apara si in zilele noastre, si sa ne minunam…
Boala dansului
In iunie 1518, una dintre primele situatii de isterie colectiva a fost consemnata in Strasburg, pe atunci parte a Sfantului Imperiu German. Atunci, o femeie pe nume Troffea a inceput sa danseze, cuprinsa de o ciudata verva, pe strazile orasului, dupa o muzica numai de ea auzita. Curand, alti oameni i s-au alaturat si intr-o luna, Strasburgul era un oras plin de dansatori, multi dintre ei evoluand pe ritmurile orchestrelor improvizate, altii, ca si Troffea, pe ritmul lor interior. Patima dansatorilor a fost insa atat de mare incat ei topaiau zile in sir, fara incetare, murind in cele din urma de infarct sau epuizare. Dupa cateva luni, bizarul spectacol a luat sfarsit, fara sa i se poata gasi vreodata o explicatie.
Apa potabila din Mumbai
Incidentul „apei potabile” a avut loc in 2006, in provincia indiana Mumbai, locuitorii de aici pretinzand ca apa raului Mahim, unul dintre cele mai poluate din lume, din cauza miilor de tone de deseuri industriale deversate zilnic in el, a devenit brusc buna de baut. In cateva ore, locuitorii din Gujarat au sustinut si ei ca apa oceanului, in dreptul plajei Teethal, devenise dulce! Ca atare, indienii au inceput sa consume lichidul din raul poluat si din ocean, spre ingrijorarea autoritatilor, care au avertizat asupra posibilitatii declansarii unor boli gastro-intestinale, precum gastroenteritele. Specialistii de la Maharashtra Pollution Control Board au venit de urgenta la fata locului, spre a lua mostre de apa si concluziile lor au fost ca nivelul de poluare este inacceptabil, in cazul raului Mahim, in vreme ce apa oceanului avea o salinitate destul de ridicata, deci nici vorba sa fie potabila! In ciuda acestor avertismente, populatia a continuat sa adune apa raului, considerata sfanta, in sticle si butoaie, facandu-si loc printre gunoaiele ce pluteau pe valuri.
Epidemia de hohote din Tanganiyka
Unul dintre cele mai controversate cazuri de acest gen este cel din Tanganyika, din 1962. Din pacate, nu se cunosc prea multe despre cum a debutat incidentul, in satul Kashasha, de pe malul vestic al lacului, la granita dintre Tanzania si Kenya. Este posibil ca totul sa fi pornit de la o gluma spusa la o scoala cu internat din regiune, care i-a facut pe elevi sa rada in hohote. Iesind de la ore, ei au continuat sa rada, pe strada, provocand hazul si trecatorilor. A doua zi, scoala in care debutase epidemia de ras s-a inchis, dar molima s-a manifestat, luand amploare si raspandindu-se in toata regiunea. Adulti si copii radeau, scuturati de spasme si mii de oameni au fost afectati, se pare, de bizara maladie. Fenomenul a durat aproape un an si jumatate, caracterizandu-se prin simptome diverse, pe langa accesele de ras, de nestavilit – dureri, lesinuri, probleme respiratorii, urticarie si chiar plans in hohote.
Miracolul laptelui
Chiar daca savantii l-au dat in vileag ca fiind o mistificare, „miracolul laptelui” este considerat inca de multi credinciosi hindusi drept o manifestare a divinitatii. In zorii zilei de 21 septembrie 1995, un pios hindus, venit sa se inchine la templul zeului Ganesha, din New Delhi, i-a adus drept ofranda divinitatii un bol cu lapte, alaturi de o lingurita. Cand unul dintre calugari a dus, ritualic, lingurita cu lapte la gura idolului, lichidul a disparut, de parca acesta l-ar fi inghitit! A mai luat o lingurita si Ganesha a „baut-o” si pe aceasta. Imediat, vestea despre „miracol” s-a raspandit si mii de evlaviosi au luat cu asalt templul. Pana la amiaza, s-a descoperit ca statuile din tot panteonul hindus, din templele indiene au dovedit aceeasi „sete”, cu efecte similare asupra credinciosilor, care s-au inghesuit sa aduca donatii. Scepticii au demonstrat ca totul a fost doar o isterie colectiva, abil speculata de reprezentantii templelor, care au beneficiat din plin in urma situatiei create.
O boala provocata de o insecta inexistenta
S-ar putea crede ca asemenea psihoze colective apar doar in tarile din lumea a treia, pe fondul superstitiilor si a educatiei precare. Nimic mai fals. Pana si in Statele Unite s-a produs asa ceva. Este vorba despre o misterioasa „maladie” izbucnita in 1962, intr-o fabrica de textile din statul Montana. Simptomele au inclus ameteli, stari de rau, greata si voma; medicii nu stiau pe seama cui sa le puna si in fabrica s-a raspandit zvonul ca ele s-ar datora intepaturii unei insecte misterioase. Curand, peste saizeci de muncitoare aveau sa fie internate, din cauza enigmaticei boli. Dupa o serie de investigatii realizate de US Public Health Service s-a ajuns la concluzia ca nu era vorba despre nici o insecta, ci totul fusese provocat de o isterie colectiva, simptomele fiind de ordin psihic: nici unul dintre muncitori nu prezenta urme de intepaturi si nu se cunosteau insecte capabile sa declanseze asemenea simptome.
Invazia martienilor
Una dintre cele mai celebre farse din istorie a fost emisiunea realizata, la 30 octombrie 1938, de catre Orson Welles. In acea calma zi de toamna, postul de radio CBS difuza un café-concert, de la Sala Meridian, din New York. Brusc, acordurile au fost intrerupte de vocea speriata a unui crainic, care anunta ca, potrivit astronomilor americani, la suprafata planetei Marte fusesera observate uriase flacari de culoare albastra. Programul muzical s-a reluat, dar, la numai cateva minute, el avea sa fie din nou intrerupt de vocea sacadata a crainicului, care, abia stapanindu-si emotia, vestea ascultatorii ca un meteorit bizar se prabusise asupra unei ferme de langa Grovers Mill, in New Jersey.
Un reporter CBS fusese trimis de urgenta la fata locului, pentru a observa craterul produs de impact. Vestile aduse de acesta erau insa alarmante: meteoritul era de fapt o nava spatiala plina cu creaturi monstruoase, asemanatoare unor caracatite, de buna seama invadatori martieni. Se inregistrasera deja primele atacuri asupra localnicilor, „martienii” lansand asupra acestora raze mortale. Potrivit reporterului, zeci de persoane, din regiunea New Jersey, telefonasera la redactie, spre a anunta aterizarea altor echipaje de invadatori. Acestia, inzestrati cu teribilele raze mortale, ucideau oamenii, distrugeau liniile de comunicatie si eliberau in aer un gaz atat de toxic incat si mastile de gaze se dovedeau inutile in fata lui.
Nu-i de mirare ca, dat fiind dramatismul transmisiei, ascultatorii, niciodata confruntati cu o asemenea situatie, au intrat in panica. Timp de cateva ore, New Yorkul a parut un oras ravasit de razboi. In cele din urma, lucrurile s-au lamurit. „Invazia” nu fusese decat punerea in scena, cu ocazia apropiatei zile de Halloween, a romanului lui H.G. Wells, „Razboiul lumilor”. Autori: actorul Orson Welles si trupa de la teatrul Mercury. Pacaliti: aproape 6 milioane de persoane, dintre care mai bine de un milion isi luasera deja campii, de spaima…
GABRIEL TUDOR
Comentarii