In istoria monarhiilor din Franta, regele Ludovic al IX-lea a fost unicul canonizat, fiind cunoscut, în consecinta, si drept Ludovic cel Sfânt (sau „cel Pios”). El a facut parte din dinastia Capetienilor si a fost iubit de popor datorita empatiei pe care o manifesta fata de cei saraci. Onorabila sa porecla a fost capatata mai ales pentru ca Ludovic al IX-lea a participat la doua Cruciade, a saptea si a opta. Numele orasului St. Louis, statul american Missouri, a fost dat în onoarea sa.
Nacut la Poissy, lânga Paris, Ludovic al IX-lea (1214-1270) a fost încoronat la doar unsprezece ani, imediat dupa moartea tatalui sau, Ludovic al VIII-lea. Încoronarea s-a desfasurat în 1226, la Catedrala din Reims. Mama sa, Blanca de Castilia, i-a fost regenta pâna a împlinit 20 de ani (1234) – vârsta la care s-a casatorit cu Margaret de Provence (cu care a avut sase copii, printre care si urmasul sau la tron, Filip al III-lea). Prin acest mariaj, regele Frantei s-a înrudit cu regele Angliei Henric al III-lea, fapt care-i va folosi în perioada Cruciadelor. Pentru politica sa fata de modul de conducere a statului, Ludovic al IX-lea a fost sfatuit si de mama sa, care a murit în 1252. Astfel, pe plan intern, acest rege este cunoscut ca monarhul care a înfiintat Parlamentul de la Paris, încercând sa-l faca un instrument eficient în mentinerea unitatii provinciilor franceze si legalitatii. De asemenea, este probabil ca sub influenta mamei sale sa fi fost un militant activ al reluarii Cruciadelor.
Esec în Cruciade
Circumstantele în care a fost organizata cruciada a 7-a sunt urmatoarele: Ierusalimul cazuse în mâinile musulmanilor, în 1244. Acest fapt n-a fost în masura sa-i mobilizeze pe monarhii europeni, si în primul rând pe regele crestin al Ierusalimului, Frederic al II-lea. În Europa, nobilimea era mai preocupata de cresterea propriilor puteri statale, iar regii erau în conflict mocnit cu papalitatea. În consecinta, doar la insistentele patriarhului Ierusalimului, papa Inocentiu al IV-lea începe sa predice o noua Cruciada. Initiativa lui s-a lovit de rezistenta îndârjita a monarhilor din întreg vestul continentului (nu era dorit nici un nou impozit de tip „bani pentru cruciati”). Cu toate aceste rezistente fata de o noua mobilizare a occidentalilor, dorul de aventura al cavalerilor nu se stinsese de tot. Platiti foarte bine, acestia au acceptat în cele din urma sa participe la Cruciada a saptea. Cel mai entuziast a fost Ludovic al IX-lea, care a facut o întelegere cu tatarii (1253), pentru a avea un aliat necrestin de nadejde. Însa aceasta Cruciada s-a soldat cu un esec, în anul 1259.
Peste opt ani, Ludovic al IX-lea a decis, împreuna cu Parlamentul de la Paris, initierea Cruciadei a opta (1267). Plecat în 1270 sa cucereasca Tunisul (zona strategica pentru atacul ulterior asupra Egiptului), regele Frantei si-a luat cu el si pe cei trei fii. I s-a alaturat si fratele mai mic, Charles de Anjou. Dar un obstacol neasteptat l-a oprit pe rege: apa nu era potabila. Iar suveranul a murit din cauza unei boli de stomac, iar cruciatii au renuntat la înaintare. Astfel, Cruciada a opta se termina lamentabil, urmând (conform unei anumite numerotari) Cruciada a noua, adica atacul printului Edward al Angliei asupra cetatii Acra din Siria. Dupa 27 de ani de la moartea sa, regele Ludovic al IX-lea al Frantei a fost canonizat (conform investigatiilor facute de Sfântul Scaun) în 1297, de catre papa Bonifaciu al VIII-lea. Regele mult iubit adusese în Franta (la Sainte-Chapelle, astazi atasata Palatului de Justitie din Paris) Coroana de spini purtata de Iisus si o bucata din „Crucea adevarata”, relicve cumparate (în 1241) de la Balduin al II-lea al Constantinopolului.
PAUL IOAN
Comentarii