Data de 22 ianuarie 1905 este cunoscuta în istoria Rusiei drept „Duminica sangeroasa”. Evenimentele de atunci au reprezentat momentul de explozie a Revolutiei din 1905. Gravitatea conflictelor sociale a fost accentuata si de Razboiul ruso-japonez, în care armatele ruse sufereau înfrangeri repetate, cu pierderi foarte grele.
Mii de victime
La marea fabrica de armament „Putilov” (care asigura armata imperiala cu piese de artilerie grea, esentiale în conflictul cu japonezii) s-a defasurat o uriasa greva, în decembrie 1904. Muncitorilor de la Putilov li s-au alaturat si alti lucratori din Sankt Petersburg, astfel încat pe strazile marelui oras s-au aflat peste 800.000 de oameni. Cu acel prilej, din randul protestatarilor s-a remarcat parintele Gapon, un barbat educat la seminarul teologic si care preda religia la orfelinatul Sf. Olga, pentru copii din familiile nevoiase.
Gapon a devenit foarte repede purtatorul de cuvant al „claselor inferioare”, strategia lui fiind aceea a protestelor fara violenta, pe baza de petitii. El a fost cel care a scris în decembrie 1904 doleantelele protestatarilor, într-o petitie pe care voia s-o înmaneze tarului. Principalele revendicari ale manifestantilor erau: salarii decente, ziua de lucru de 8 ore, conditii de munca satisfacatoare, iesirea tarii din razboiul cu japonezii si votul universal. Trebuie sa remarcam faptul ca ceea ce scrisese Gapon în petitie reprezenta o adevarata reforma novatoare. Nefiind de acord, tarul Nicolae al II-lea a plecat din Sankt Petersburg la 8 ianuarie 1905.
Avand în vedere esecul marii greve muncitoresti din decembrie, Gapon a organizat o mare demonstratie la 22 ianuarie 1905. Mii de muncitori si marinari s-au adunat în sase puncte ale orasului si au plecat spre Palatul de Iarna. Dupa estimarile istoricilor, au participat peste 3.000 de persoane. Era o zi de duminica si participantii au fost îndemnati sa intoneze cantece religioase si patriotice în timpul marsului. Cei din frunte purtau icoane si alte însemne religioase, sperand ca armata sa nu traga asupra lor. Numai ca pichetele de garzi imperiale au tras în aer, apoi au tras în plin. Nu se stie cu precizie cate persoane au fost ucise, întrucat sursele imperiale au dat 96 de victime, iar protestatarii au spus ca peste 3.000 au murit. Numarul moderat al victimelor ar fi fost în jur de o mie de oameni. Parintele Gapon a fost aparat de muncitori si nu a fost ranit. El a plecat temporar din Rusia, fiind considerat liderul protestatarilor. Tarul Nicolae al II-lea a primit atunci un avertisment pentru ceea ce urma sa se întîmple în 1917.
Liderul asasinat
Toate aceste evenimente prerevolutionare, care au alimentat dusmania claselor muncitoare fata de tar – acuzat direct de uciderea demonstrantilor –, l-au avut în centrul lor pe parintele Gapon. Dar în aprilie 1906 Gapon a fost ucis de aripa armata a Partidului Socialist Revolutionar (implicat activ în Revolutia din 1905), si anume „Organizatia Combat”. Si asta, pentru ca s-a aflat ca parintele Gapon era agent dublu, fiind racolat de Okhrana (politia secreta). În acest sens, s-a considerat ca liderul Duminicii sangeroase facea jocul unor puteri occidentale.
PAUL IOAN
Comentarii