In cadrul tenebroasei istorii a Razboiului Rece, ruptura (despartirea) a doi mari lideri comunisti – Stalin si Tito – a reprezentat un moment dramatic pentru soarta popoarelor balcanice si a celor aflate in „Blocul sovietic”, inclusiv Romania. Produsa in 1948, ruptura poate fi explicata, dincolo de motivele pe care le vom expune, aici si prin zicala romaneasca conform careia nu incap doua sabii in aceeasi teaca.
Divergente vechi si noi
Dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial, Stalin se astepta la mai multa recunostinta si loialitate din partea lui Tito si a Iugoslaviei, pentru faptele de intrajutorare ale Armatei Rosii. Pe de alta parte, liderul iugoslav nu dorea ca tara sa sa se transforme intr-un „satelit” al URSS. Iata foarte pe scurt de ce Stalin a renuntat la „neascultatorul” Iosip Broz Tito.
In spatele declaratiilor de la sedinta Cominternului din 1948 stau faptele: Puterile Axei au ocupat Iugoslavia si s-a declansat o apriga reactie a partizanilor. Armata Rosie a ajutat la eliberarea Belgradului, dar nu a stationat in Iugoslavia. Pozitia de lider exceptional pe plan intern a lui Tito l-a determinat pe acesta sa nu aiba „acelasi grad de recunostinta fata de URSS”. Stalin si-a dat seama si inca din 1945 s-au format cercuri de spionaj sovietic in Iugoslavia.
Intre 1945 si 1948, mai multe avioane americane au fost doborate pe teritoriul iugoslav, caci Tito voia sa incorporeze importantul nod Trieste. Stalin nu l-a sustinut pe Tito contra Occidentului si nici in problema Greciei, unde Tito i-a sprijinit pe comunistii greci…
Treptat, Tito era tot mai vehement impotriva „autoritatii comuniste a URSS” in regiune. Cele doua partide comuniste au inceput sa-si trimita scrisori de critici si reprosuri cu privire ba la „denigrarea URSS”, ba la „indepartarea de marxism a Belgradului” etc. Ajuns la un apogeu previzibil, la intalnirea Cominternului din 28 iunie 1948 Tito nici nu s-a prezentat, iar un grup de tari a decis indepartarea Partidului Comunist Iugoslav din Comintern.
Ruptura ar fi putut declansa un razboi in zona. Stalin a ordonat intarirea fortelor militare din Blocul sovietic, in special in Ungaria. Dupa moartea lui Stalin, prin intermediul lui Hrusciov s-a aflat ca URSS avea „pe lista” Iugoslavia si apoi Coreea (Stalin a murit la 5 martie 1953). Dar Tito s-a ocupat de soarta economiei iugoslave, obtinand ajutorul SUA dupa despartirea de URSS, prin celebrul Plan Marshall, la care Romania nu a avut acces, fiind in Blocul sovietic. Insa abilul lider de la Belgrad nu a aderat la NATO, ci la Miscarea Tarilor Nealiniate.
Intervine Hrusciov…
…Si prietenia Iugoslavia-URSS se reface. Dupa initierea „destalinizarii”, relatiile dintre Tito si Hrusciov (succesorul lui Stalin) au devenit amicale, in 1955. Cu acel prilej, inchisoarea politica (si nu numai) de pe insula Goli Otok (Adriatica) a eliberat „politicii”, in marea lor majoritate „prostalinisti”. Aceasta inchisoare speciala era un subiect tabu pe timpul lui Tito. Abia dupa moartea acestuia (4 mai 1980) au fost dezvaluite mai multe aspecte privitoare la motivele pentru care peste 16.000 de oameni au fost incarcerati acolo. Din 1988, puscaria nu mai functioneaza.
PAUL IOAN
Comentarii