Au intrat in scena atunci antropologii: la sugestia lui Rene Barnett, unul dintre producatorii documentarului „Legatura de sange”, specialisti care au vrut sa-si pastreze anonimatul, dat fiind subiectul deosebit de delicat, au examinat fotografiile trupului ascuns de giulgiu. Bazandu-se pe caracteristicile faciale care diferentiaza craniul unei femei de cel al unui barbat, concluzia a fost ca acel corp apartine unei femei. Este oare acesta cavoul care adaposteste ramasitele pamantesti ale Mariei Magdalena? Timpul va oferi, cu siguranta, un raspuns. Intre timp, interesul fata de descoperire nu a scazut deloc, ci dimpotriva, s-a intensificat, mai ales dupa ce Hammott a gasit, urmand indiciile existente in biserica de la Rennes-le-Chateau, o alta firida, in care se aflau patru sticle pecetluite cu ceara verde, datand din secolul 19.
In interiorul acestora se gaseau documente scrise de insusi Sauniere, asa cum au confirmat expertii grafologi, comparandu-le cu scrisori ale acestuia. Continutul lor a amplificat si mai mult misterul. Primul mesaj continea putine cuvinte, in franceza si latina – „Ierusalem”, „Eu sunt aici”, „Santus” si „Corpus” si cateva desene, motiv pentru care a fost numit „Codexul Ierusalim”. Mesajul se refera, crede Hammott, la lucrurile care puteau fi gasite de indata ce semnele erau descifrate. In afara de scrisul lui Sauniere insa, documentul nu continea practic nimic legat direct de misterul Rennes-le-Chateau si desigur nici o mentiune la faimoasa Priorie a Sionului. „Si totusi, o pagina din jurnalul lui Sauniere, datata 21 septembrie 1891, ne face sa ne gandim ca atunci a descoperit mormantul acestui „sanctus corpus”: „Vreme ploioasa. Am descoperit un mormant, in amurg”. Ce mormant descoperise Sauniere?
Comoara lui Sauniere
Pentru a elimina orice dubiu, Hammott a comparat unele indicii din mesaj cu cele intalnite in biserica. In plus, cuvintele dintr-un alt document – cista si clavis (cufar si cheie) l-au facut sa creada ca referirea se facea la un loc diferit de mormantul descoperit de el in grota. Cand a luat a treia sticla, i-a atras atentia un clinchet, venind din interiorul ei. A desfacut-o si a gasit acolo o cheie micuta. In fine, in a patra sticla se vorbea despre grota in care cufarul putea fi gasit: in valea Couleurs, formand un unghi de 22 de grade cu turela superioara a Turnului Magdala, care are 22 de trepte si doua ferestre, de la care grota se poate vedea. Cand Hamott a identificat aceasta noua grota indicata de preot, in interiorul ei a gasit un cufar si, intr-o firida din apropiere, o cupa de portelan, un bol pentru ungere cu mir, treizeci de monede vechi si un borcan de sticla, continand un pergament. Datarea cu carbon radioactiv a cufarului, realizata la Londra, a sugerat ca acesta era vechi de cel putin sapte secole.
Din cauza umiditatii in care statuse – caci fusese, banuiau specialistii, ingropat multa vreme – era plin de mucegai si carii. Pe capacul sau se distingea insa un paianjen – simbolul familiei D’Hautpoul, stapanii domeniului Rennes, ce avusesera stranse legaturi cu Templierii. In privinta pergamentului, analizat tot cu C-14, la Universitatea Oxford, s-a stabilit ca acesta data din anul 1452. Borcanul in care fusese ascuns pergamentul pare sa fi apartinut parintelui Sauniere si are o mare relevanta pentru rezolvarea misterului, fiindca stabileste probabil o legatura directa cu flaconul de sticla gasit intr-un stalp al bisericii de la Rennes-le-Chateau. „De descoperirea acestui flacon, care de asemenea continea un pergament, depinde intelegerea misterului. Pentru ca imediat ce l-a gasit, Sauniere a inceput sa faca sapaturi clandestine in cimitirul parohial. Indiferent ce informatii continea pergamentul, el l-a condus pe preot la aflarea unei comori imense, ce l-a imbogatit si i-a finantat investitiile masive, in regiune. Sa nu uitam ca bogatia lui Sauniere, aparuta peste noapte, a starnit circumspectie la nivelurile superioare ale ierarhiei bisericesti si ca el a fost anchetat pentru aceasta, intrucat banii cheltuiti depaseau cu mult veniturile sale, de modest preot de tara. S-a spus ca abatele s-ar fi imbogatit cerand enoriasilor sa-i plateasca slujbele pe care le facea, contrar cutumelor bisericesti, dar probabil ca aceasta motivatie a fost inventata spre a-l denigra.
Morti misterioase
Un alt subiect incitant, surprins de documentarul lui Hammett, este misterioasa si brutala crima comisa in 1897, cand parintele Antoine Gelis, pastor in satul invecinat, Coustassa, a fost ucis. Crima a fost, se pare, ritualica, intrucat detaliile ei erau neobisnuite. Preotul nu fumase niciodata si totusi langa cadavrul sau s-a gasit un pachet de tigarete Tzar, pe care era scris, cu creionul, „Viva Angelina”. Intrarea in biserica, pe a carui pardoseala fusese gasit cadavrul groaznic mutilat al preotului, nu fusese fortata si nu lipsea nici unul dintre pretioasele odoare bisericesti, semn ca motivul crimei nu fusese jaful. Politia nu i-a descoperit niciodata pe asasini – se presupunea ca au fost mai multi – si nici cauza din care el fusese ucis. Cine ar fi avut interes sa-l asasineze pe un preot de tara, batran si inofensiv? Dar oare cunostea Gelis un secret pe care a vrut sa-l dezvaluie si a fost impiedicat sa o faca, astfel?
Scrisorile lui Sauniere contin o confesiune tulburatoare: preotul releva faptul ca n-ar fi fost strain de aceasta atrocitate, o declaratie care nu face decat sa alimenteze si mai mult enigmele acestui veritabil „thriller istoric”. Sa nu uitam ca in urma cu sase ani, cand Sauniere descoperise acel „mormant”, intr-o seara ploioasa, el isi anuntase colegii, pe abatele Gelis si pe abatele Boudet, deci acestia cunosteau taina lui. In plus, si abatele Boudet murise subit, oficial din cauza unui cancer digestiv, dar trupul sau prezenta semne de otravire! Scrisorile abatelui Sauniere vorbesc si despre existenta unei grote vizibile din Turnul Magdala, clopotnita bisericii construite de Sauniere, grota numita de acesta „pestera Magdalenei”, unde s-ar afla potirul cu mir al lui Iisus si al Mariei.
Pentru a realiza documentarul sau, cercetatorul englez a investigat timp de trei ani toate pistele care puteau avea legatura cu fenomenul Rennes-le-Chateau, discutand cu Claire Corbu si Antoine Captier din Carcassone, cei mai renumiti experti in istoria locurilor si detinatori ai caietelor lui Sauniere. De altfel Claire este fiica lui Noel Corbu, cel care in 1946 a cumparat proprietatile lasate de preot credincioasei lui slujnice, Marie Denarnaud. In prezent, Hammett incearca sa convinga autoritatile locale din Rennes-le-Chateau sa-i permita sa faca excavatii in grota, excavatii care, spera el, vor duce la identificarea trupului neinsufletit ascuns sub mantia templiera. Vor duce investigatiile sale la relevarea unei taine ce ar putea schimba din temelii conceptiile religioase a milioane de oameni?
GABRIEL TUDOR
Comentarii