Data de 2 iunie 1946 reprezinta o zi de referinta in istoria contemporana a Italiei. La acea data s-a desfasurat referendumul constitutional care urma sa decida ce forma de organizare va avea Italia. Pana in acel moment istoric, Italia era monarhie constitutionala condusa de Casa dinastica de Savoia. Aceasta preluase puterea in regat de la unificarea Italiei din secolul XIX.
Un rege „compromis”?
Primul rege al Italiei unificate a fost Victor Emanuel al II-lea, incepand cu anul 1861. Pana atunci el fusese rege al Regatului Sardegna-Piedmont (din 1849). El a capatat supranumele de „Parinte al Patriei-mama”. Pentru unii istorici, unificarea Italiei s-a definitivat atunci cand regele si-a stabilit capitala la Roma, la 2 iulie 1871, cu resedinta la Palatul Quirinale (dupa denumirea uneia dintre cele sapte coline ale Romei, dedicata zeului Quirinus). Dar in istoria Regatului Italian a intervenit o schimbare foarte importanta in anul 1922, atunci cand regele Victor Emanuel al III-lea a fost nevoit sa-l numeasca prim-ministru pe Benito Mussolini (impus prin celebrul „Mars asupra Romei”), fondatorul Partidului National Fascist. Monarhul evita astfel o mare varsare de sange la portile Romei.
Regimul fascist din Italia s-a alaturat Germaniei naziste si Mussolini a devenit marele aliat european al lui Hitler, in Axa Belin-Roma-Tokyo. Numai ca debarcarea aliatilor, in anul 1943, in sudul Italiei, a condus la decizia de inlaturare a lui Mussolini de la conducerea marelui Consiliu Fascist. Atunci regele l-a numit premier pe maresalul Pietro Badoglio. Pentru Mussolini, Hitler a infiintat statul-marioneta Republica Sociala Italiana, cu cartierul general la Salo (Provincia Brescia, langa Lacul Garda). In cele din urma, Mussolini a fost prins si executat, impreuna cu amanta sa.
In acea perioada de mare incertitudine politica de dupa 1943, sudul Italiei ramasese fidel regelui. Iar la Referendumul constitutional din 1946 au iesit in evidenta contradictiile dintre nordul si sudul tarii. Trebuie subliniat ca atunci au votat prima oara si femeile. Rezultatele istoricului vot au aratat cu Nordul voia republica, avand un vot majoritar de 66,2 la suta. Sudul voia regat, cu un vot majoritar de 63,8 la suta. Trentino si Emilia-Romagna erau in fruntea „republicanilor”, iar Lazio si Abruzzo erau in fruntea „regalistilor”. Finalmente, votul popular a aratat astfel: pentru republica 54,3, pentru monarhie 45,7. O explicatie a istoricilor italieni este urmatoarea: monarhia s-a compromis prin sprijinul acordat lui Benito Mussolini timp de peste doua decenii.
Abdicarea
Domnia lui Victor Emanuel al III-lea a durat de la 29 iulie 1900 pana la 9 mai 1946. Monarhul cunostea faptul ca devenise impopular in nordul tarii (mai ales) si a abdicat la 9 mai 1946 pentru a ceda tronul fiului sau, Umberto al II-lea. Batranul rege anticipase vointa poporului, iar fiul sau va domni numai pana la 12 iunie 1946. Seful statului a devenit, dupa referendum, presedintele interimar Enrico de Nicola (presedinte deplin din 1948).
Adunarea Constituanta din 1946 a decis „exil perpetuu” pentru barbatii din Casa de Savoia. Abia in 2002 a fost abolita decizia. Fiul lui Umberto al II-lea, Vittorio, a fost atunci la Vatican. El a renuntat la orice pretentie la tron.
PAUL IOAN
Comentarii