In timpul „razboiului rece”, destinul spionului sovietic Vladimir Vetrov si „Dosarul Farewell” (Adio) au fost atat de dramatice, incat s-au facut filme si s-au scris romane. Sub numele de cod „Adio” (parca predestinat), acest agent si-a oferit serviciile francezilor, care l-a randul lor i-au avertizat pe americani despre activitatea de culegere de informatii de varf ale URSS. Retras din post si revenit la Moscova, Vetrov avea sa fie arestat din cu totul alte motive, dar s-a dat singur de gol, in inchisoare, pecetluindu-si destinul de spion tradator.
Un dosar plin de surprize
Vladimir Vetrov (1932-1985), de profesie inginer, a fost incadrat in KGB, in sectia „Directorat T” (culegere de informatii tehnologice de varf), grupul de agenti „Linia X”. Pe atunci (perioada „razboiului rece”), furtul de tehnologie era foarte important pentru URSS. Trimis in Franta pentru a activa sub codul „Adio”, Vetrov se decide in 1980 sa transmita francezilor date esentiale despre reteaua „Linia X”. Tradarea colonelului Vetrov a fost una ideologica, el era deziluzionat de comunism si, atentie!, nu a pretins niciodata bani. Urmarile colaborarii cu DST („Direction de la Surveillance du Territoire”) au fost dure. Au fost deconspirate 4.000 de dosare si liste cu peste 250 de agenti sovietici plasati in ambasade in toata lumea. Presedintele François Mitterand il informeaza pe Ronald Reagan si apoi CIA intra in actiune.
Una din modalitatile de contracarare a spionajului tehnologic sovietic era expulzarea agentilor. Dar CIA a actionat in Dosarul Farewell prin dezinformare. Contraspionajul american a preferat sa transmita informatii falsificate. In esenta, era vorba despre tehnologia de supraveghere a marelui gazoduct transiberian (4.500 de kilometri), a carui construire deranja SUA pentru ca transforma URSS intr-o mare putere energetica in Europa (gazoductul are traseul si prin Ucraina). Dupa declasificare, in 1996, s-a emis ipoteza ca marea explozie de la o statie de pompare a gazoductului (fara victime) din 1983 ar fi fost consecinta „sabotajului” american. Dar aceasta banuiala nu a putut fi dovedita, existand precedente care au avut „cauze tehnice interne”. Trebuie mentionat ca sovieticii nu au banuit ca SUA si Franta nu stiau la acea data ca „Dosarul Farewell” fusese deconspirat si aveau incredere in informatiile trimise de agentii KGB.
In februarie 1983, Vetrov este retras la Moscova. Intr-o seara, acesta se imbata si se cearta cu iubita sa, pe care o loveste in timp ce erau intr-un parc din Moscova. Un barbat ii ia apararea, dar Vetrov il injunghie mortal. Colonelul este acuzat de omor si condamnat la 12 ani de inchisoare. In detentie, spionul scrie mai multe scrisori prin care, practic, se autodenunta. KGB afla si Vladimir Vetrov este executat in 1985, la 53 de ani. Si acum vine „bomboana” dosarului: dupa moartea lui Vetrov, francezii au emis ipoteza ca el ar fi fost cooptat de americani pentru a verifica loialitatea Frantei. Daca Mitterand nu i-ar fi transmis lui Reagan dosarul, atunci SUA ar fi luat masuri contra Frantei…
Eroul din „Criza rachetelor din Cuba”
Un alt spion sovietic tradator a fost Oleg Penkovsky (1919-1963?), sub nume de cod „Hero” (Eroul). Multi spun ca acest agent KGB a salvat lumea de la un razboi nuclear. El a furnizat SUA date precise despre amplasarea rachetelor URSS in Cuba, astfel incat avioanele americane U-2 au fotografiat locatiile si actiunea lui Hrusciov a cazut, iar criza din 1962 a fost dezamorsata. El ar fi fost executat in 1963, dar unii spun ca ar fi primit o alta misiune…
PAUL IOAN
Comentarii