Infiintarea Imperiului German, in 1871, nu a fost de la inceput o amenintare pentru Marea Britanie, insa politica militarista a celui de-al doilea kaiser, Wilhelm al II-lea, a dat de gandit strategilor britanici. Asa se face ca atunci cand a izbucnit Primul Razboi Mondial si Germania, si Marea Britanie au devenit adversare pe fata, britanicii avand o gandire tactica si mijloacele necesare pentru a anihila forta militara a germanilor. Secretul Londrei: blocada navala.
Cand incepi un conflict de asemenea proportii, trebuie sa ai o pregatire adecvata si sa-ti cunosti bine adversarul. Din acest punct de vedere, istoricii consemneaza un fapt uluitor: razboiul a debutat in 1914, dar Serviciile secrete navale britanice se gandisera la un plan strategic de blocare a importurilor germane dinspre continentele americane (alimentare, minereuri, combustibil etc.) inca din anii 1905-1906!
Un amiral vizionar
Gandirea tactica a unui amiral precum Charles Ottley a dat roade un deceniu mai tarziu, dovedind ca Regatul Unit (UK) a fost mai bine pregatit tactic pentru un conflict previzibil cu Imperiul German. La randul lor, germanii stiau ca flota de suprafata a UK este superioara si strategii kaiserului au facut toate demersurile pentru a echilibra balanta. Dar nu au reusit in totalitate, caci suprematia britanica in Marea Nordului a fost imbatabila. A ramas vestita in istorie batalia navala de la Jutland (1916), in care flota germana a fost invinsa.
Blocada navala impotriva Germaniei a durat din 1914 si pana in 1919. Britanicii au declarat Marea Nordului „zona de razboi” (orice nava putea fi considerata ostila), iar in Atlantic au desfasurat atat forte navale puternice de stopare si cenzurare a transporturilor catre Germania, cat si lanturi de mine. In aceste circumstante, flota germana nu a facut fata. Importurile au scazut cu 55 la suta si exporturile cu 53 la suta, in 1915 fata de 1914. Populatia Germaniei suferea din ce in ce mai mult, iar kaiserul a ordonat o rationalizare a alimentelor. In orase au inceput sa functioneze bucatarii ambulante. Agricultura nu mai primea ingrasaminte. Numai disciplina germana a facut ca victimele foamei sa nu fie mult mai mari. In aceasta privinta, exista mai multe estimari. Studiile germane arata ca au murit din cauza crizei alimentare peste 700.000 de civili (100.000 numai dupa continuarea blocadei dupa armistitiul din 11 noiembrie 1918 pana in vara lui 1919).
Estimarile britanice au aratat ca au decedat 424.000 de germani infometati. Situatia economica si sociala dezastruoasa a generat conflicte interne si in final Revolutia germana din 1918-1919. Abia dupa umilitorul Tratat de pace de la Versailles (28 iunie 1919) tragica blocada a fost ridicata. Kaiserul a abdicat si a fost proclamata Republica de la Weimar, al carei regim parlamentar a favorizat ascensiunea lui Hitler.
Submarinele si dirijabilele (de tipul Zeppelinului) germane n-au fost eficiente. Cu toate bombardamentele Zeppelinelor asupra Angliei, acest mijloc aerian va fi abandonat ca fiind prea vulnerabil si costisitor. Pe de alta parte, tacticienii germani au dezvoltat cu viteza ametitoare noile generatii de submarine, pregatind practic urmatorul conflict mondial.
PAUL IOAN
Comentarii