Ajuns la putere dupa o lovitura de stat in care tatal sau, Pavel I, a fost asasinat, tarul Alexandr I al Rusiei a domnit intre 1801 si 1825. Acest "mandat" s-a suprapus peste domnia lui Napoleon I si Alexandr I a fost si adversar, si aliat al imparatului francez. La fel facuse si tatal lui, Pavel I, care luptase contra francezilor in Italia, apoi se impacase cu Napoleon I, dezamagit de aliantele europene. Alexandr I avea vederi liberale, total opuse aristocratiei traditionale rusesti. Educatia sa in spirit francez l-a facut sa elaboreze mai multe reforme. Dar pe plan extern, militarismul lui Napoleon l-a determinat sa se alieze cu Austria si Prusia.
Imparatul francez a invins categoric la Austerlitz (1805). Dar interesele l-au facut pe tar sa se alieze cu francezii pentru a anexa Finlanda, impotriva Angliei si Suediei. Insa Rusia avea un razboi si cu Imperiul Otoman (din 1806), care se va incheia prin Pacea de la Bucuresti (1812). Turcii au cedat atunci Rusiei Basarabia, desi tarul voia toata Moldova. Daca Napoleon nu ar fi inceput invazia Rusiei, poate ca tarul ar fi obtinut de la turci intreaga Moldova (vasala lor), dar atacurile francezilor au grabit semnarea pacii pentru pregatirea razboiului cu Franta.
Din nou adversari, Alexandr I si Napoleon I au avut tactici diferite. Imparatul voia sa cucereasca Moscova (desi capitala era la Sankt Petersburg), iar tarul voia sa har-tuiasca permanent armata franceza. Invazia a pornit vara (iunie 1812). In august este cucerit Smolensk-ul, iar in septembrie Napoleon intra in Moscova. La 15 septembrie se stabileste la Kremlin, dar Moscova era parasita si incendiata. Replica lui Alexandr I a fost una inteligenta, de tergiversare a semnarii capitularii, fara sa dea semne ca s-ar opune unui tratat de pace. Tarul stia ca va veni iarna ruseasca si ca frigul ii va fi un aliat decisiv. Asa s-a si intamplat. Fara sa fi semnat vreun document, Napoleon se retrage din Moscova in octombrie, iar in noiembrie trupele franceze sunt "atacate" nemilos de gerul rusesc. Armata imparatului este decimata de boli si dezertari. Rusii ataca si distrug moralul francezilor. Si, parca pentru a-l invinge definitiv pe Napoleon, la Paris se da o lovitura de stat de catre generalul Claude Malet (vechi adversar al imparatului). Acesta anunta "moartea lui Napoleon" in decembrie 1812, iar suveranul, furios la culme, abandoneaza luptele din Rusia si se razbuna pe Malet (care va fi executat). Practic, tarul Alexandr I a avut aliati de nadejde atat frigul usturator al iernii rusesti, cat si o parte a fortelor armate franceze care au vrut sa-l debarce pe Napoleon.
Invingator inca o data asupra rivalului francez, tarul Alexandr I se concentreaza apoi asupra problemelor culturale si spirituale. Aduce trupe de teatru de la Paris, apoi se converteste la metodism. Inainte de moarte, in 1825, el face un anunt uluitor catre papa Leon al XII-lea, spunandu-i ca abjura de la ortodoxie si vrea sa treaca la romano-catolicism (el si intreaga Rusie)! Dar urmasul sau, fratele mai mic Nicolae I, nu va permite acest lucru. In pofida meandrelor mistice ale lui Alexandr I, el nu s-a sfiit sa intretina o metresa, pe printesa Maria Narikina, timp de aproape douazeci de ani si care i-a nascut cinci copii. Cu sotia sa, Louisa Augusta, a pastrat relatii de amicitie. Tot din motive mistice, tarul si-ar fi simulat moartea, s-ar fi retras clandestin in viata monahala si ar fi murit in Siberia in 1864. Zvonul nu a putut fi confirmat sau infirmat de sotie, care pe atunci era grav bolnava. Ea nu a vazut cavadrul lui Alexandr I. Ulterior, mormantul a fost gasit gol…
PAUL IOAN
Comentarii