La 16 ianuarie 1945, Adolf Hitler îsi muta sediul de comanda în ansamblul subteran numit „führerbunker”. Întreg cartierul general al liderilor nazisti a functionat în acel bunker special, situat la 8,5 metri adâncime sub gradina Cancelariei Reich-ului din Berlin. Ansamblul si facilitatile, construite initial pentru protectie în timpul bombardamentelor, aveau aproximativ 30 de camere mici, cu un acoperis de beton gros de 4 metri. Aici si-a dictat Hitler testamentul, în conditiile în care razboiul era cu certitudine pierdut, iar trupele sovietice erau pe cale sa ocupe Berlinul.
Tradatorul si succcesorul
Înca de prin 1941, imediat dupa invazia URSS, Hitler îsi desemnase succesorul în persoana lui Hermann Goering. La 22 aprilie 1945, Hitler are o discutie dura cu generalii sai, în care, în cele din urma, admite ca razboiul este pierdut. El îl reconfirma pe Goering drept succesor si anunta ca se va sinucide daca Berlinul este ocupat. In acelasi timp Goering face greseala de a trimite o telegrama führerului, prin care cerea înca o data confirmarea sa, temându-se ca va fi acuzat de tradare daca va începe tratative de armistitiu cu aliatii. Numai ca în acele circumstante disperate pentru nazisti, lupta pentru putere nu a încetat. Martin Bormann, un mare rival politic al lui Goering, intercepteaza telegrama si-i transmite lui Hitler ca Goering a tradat Reich-ul…
Aceste circumstante au grabit elaborarea testamentului, pe care Hitler l-a semnat la ora 400, la 29 aprilie 1945. Abia se casatorise cu Eva Braun. Documentul a fost scris dupa dictare de secretara Traudl Junge, care a murit în 2002, la 81 de ani, martori fiind Martin Bormann (numit si executor) si colonelul Nicholaus von Below, adjutantul lui Hitler, mort în 1983. Ultimele dorinte ale abominabilului criminal nazist au o parte civila si una politica. Culmea este ca în „partea civila”, el anunta ca s-a însurat, dar nu pomeneste numele Evei Braun, pe care o cunostea din 1929 si cu care fusese casatorit aproape 40 de ore! Obiectele de arta erau donate unei galerii din Linz.
În partea politica a testamentului, Hitler nu ezita sa dezinformeze posteritatea (cine l-ar fi crezut?) ca nu a dorit razboi cu alte natiuni. El anunta ca prefera sa moara decât sa cada în mâinile inamicului si spera la continuarea luptelor si a sacrificiilor. Dar cel mai important fapt este numirea marelui amiral Karl Dönitz drept „presedinte al Reich-ului” (nu führer!) si sef al armatei. Hitler îl ignora pe Himmler, liderul SS, pentru ca ar fi negociat în secret cu aliatii, si-l numeste pe Goebbels cancelar… La 30 aprilie, Hitler, Braun, Goebbels si Bormann s-au sinucis.
Mesagerii
Trei mesageri urmau sa iasa din führerbunker cu testamentul lui Hitler. Primul a fost atasatul de presa Heinz Lorenz, prins de britanici si care a dezvaluit numele celorlalti doi mesageri. Acestia au fost Willy Johannmeyer (adjutant al lui Hitler) si Wilhelm Zander (adjutant al lui Bormann). Ambii au fost reperati si prinsi în zona americana de ocupatie a Berlinului. Documentul a fost publicat în presa americana si britanica în ianuarie 1946. La presedintele SUA Harry Truman au ajuns si testamentul, si certificatul de casatorie al lui Hitler. Ambele au fost expuse publicului mai multi ani, în Arhiva Nationala de la Washington. Toti martorii dictarii testamentului au murit, inclusiv generalii Wilhelm Burgdorf si Hans Krebs, foarte apropiati lui Hitler.
PAUL IOAN
Comentarii